Cum a ajuns inventatorul biroului-cutie să-şi deteste creaţia

Designerul Robert Propst a murit regretând amarnic invenţia aşa-numitului „cubicle“, biroul-cutie care a ajuns să fie preluat de companii din întreaga lume, fiind considerat un model de reducere a costurilor şi de eficientizare a spaţiului.

Robert Propst lansa în anul 1968 primul proiect a ceea ce avea să devină cel mai utilizat model de amenajare a spaţiilor de birou din întreaga lume. Cunoscut sub numele de "The Action Office II“, acesta a fost a doua tentativă a lui Propst de a realiza un post de lucru care să le ofere angajaţilor mai multă autonomie, intimitate şi posibilitatea de a-şi schimba mediul de lucru în funcţie de necesităţi. 

Designerul a fost mânat de cele mai bune intenţii, se arată în cartea lansată de Nikil Saval, "Cubed: A Secret History of the Workplace" („Îngrădit: o istorie secretă a locului de muncă“). Saval povesteşte că proiectul lui Propst se baza pe existenţa unor panouri mobile, ce permiteau poziţionarea într-un unghi de 120 de grade, flexibilitatate care le oferea angajaţilor intimitate atunci când aveau nevoie, dar şi posibilitatea de a comunica liber atunci când doreau. Biroul-cub (cubicle) aşa cum îl imaginase Propst era prevăzut cu despărţitoare din spumă poliuretanică pentru a permite personalizarea spaţiului de lucru prin agăţarea unor obiecte personale sau fotografii, poliţe şi suficient spaţiu pentru ca angajatul să nu se simtă încorsetat. 

Totul era gândit, cu alte cuvinte, pentru a-i oferi angajatului un spaţiu flexibil care să poată fi adaptat cu uşurinţă atât sarcinilor individuale, cât şi activităţilor care implicau munca de echipă, notează Business Insider. La acel moment, ideea a fost considerată revoluţionară, dar companiile au văzut în această idee doar oportunitatea de a face mai multe economii, nu au fost interesate să le ofere angajaţilor un mediu de lucru flexibil. Din momentul în care au înţeles că pot înghesui oamenii în spaţii mai mici prin poziţionarea unor panouri în aşa fel încât să formeze un soi de cutii, asta s-au şi grăbit să facă, scrie Nikil Saval.

Robert Propst. FOTO www.wired.com

Intenţia originală a inventatorului s-a dovedit un coşmar al angajatului, total opus faţă de ceea ce s-a dorit. Până în 1997, cu trei ani înainte ca Propst să moară, „The New York Times“ estima că peste 40 de milioane de americani lucrau în birouri-cutie. Atunci a şi declarat designerul pentru prestigioasa publicaţie americană că nu şi-a închipuit vreodată că le va oferi angajaţilor „şansa“ unui spaţiu de lucru cât o gaură de şoarece.

Îngrădirea angajaţilor de către corporaţiile moderne este o dovadă de nebunie monolită, a mai declarat Propst la scurt timp înainte să moară cu acest regret în suflet.

Un studiu publicat recent în România, arăta că numărul companiilor care sunt interesate să închirieze spaţii de birouri în Bucureşti este în creştere în 2014, dar spaţiul alocat unui angajat a scazut în unele cazuri de la 10 mp/persoană la 5-6 mp/persoană.

"Anul acesta există mai multă cerere din partea companiilor pentru spaţii de birouri, faţa de anul trecut. În schimb, a scazut spaţiul pe care o companie îl aloca pentru un angajat, de la istoricul 10 mp/angajat la 5-6 mp/angajat, astfel ne confruntăm cu o supracapacitate a spaţiilor. Avem cu 40% mai mulţi oameni, deci trebuie să asigurăm o eficienţă şi mai bună a spaţiilor şi a conditiilor", declara Robert Neale, managing partner Portland Trust la CEDER Conferences, într-un eveniment organizat de CiJ Journal.