Zece Prajini - satul cu cinci fanfare

Situat intre doua dealuri, la granita dintre judetele Iasi si Neamt, satul Zece Prajini este o asezare cu numai 500 de locuitori si 130 de case. O localitate pana mai ieri uitata de lume, pe care n-o

Situat intre doua dealuri, la granita dintre judetele Iasi si Neamt, satul Zece Prajini este o asezare cu numai 500 de locuitori si 130 de case. O localitate pana mai ieri uitata de lume, pe care n-o gasesti nici pe harta si nici in tratatele de toponimie romaneasca. Numele ii vine de la faptul ca locuitorii sai, odinioara tigani ursari, astazi lautari, cand au fost sloboziti din robie au fost si improprietariti cu cate 10 prajini de pamant. Scoala, care functioneaza intr-o casa cu doua camere, este frecventata de 35 de elevi, iar la liceele din Iasi mai multi absolventi ai acesteia se dovedesc bine pregatiti. Micuta localitate si-a castigat insa un renume de invidiat, datorita muzicii, care este aici la ea acasa in cel mai propriu sens al cuvantului. In sat exista nu mai putin de cinci fanfare: "Ciocarlia", "Renasterea", "Ciocarlanii", "Savale" (ceea ce in traducere inseamna "Baietii") si "Speranta". Toate au angajamente in tara si strainatate. Cea mai valoroasa este, dupa aprecierea specialistilor, "Speranta", care se mai numeste si "Shukar", ceea ce vrea sa sublinieze calitatea artistica inalta a formatiei. Inregistrarea melodiei "Margareta", cu colaborarea binecunoscutului Ovidiu Lipan Tandarica, a constituit unul din momentele deplinei ei consacrari, clipul cu cantecul amintit fiind difuzat pe toate posturile de televiziune. Costica Pantiru, seful fanfarei, vorbeste cu mandrie despre concertele in strainatate ale acestei fanfare, unul dintre ele fiind pentru el memorabil, dar si despre CD-urile realizate: "In 1993 am cantat in Elvetia, la Montreaux, si l-am vizitat si pe fostul rege al Romaniei, Mihai I. Am inregistrat pana acum 6 CD-uri in tara si 5 in strainatate". Recent. instrumentistii fanfarei lui Costica Pantiru au intreprins un turneu de 13 spectacole in Italia, prestatia lor fiind bine remunerata. In fanfara, alaturi de Costica Pantiru canta si tatal sau, Jenica, de 66 de ani, cel mai bun clarinetist, precum si doi frati. Lipsa studiilor in domeniu asigura - spun specialistii - autenticitatea muzicii interpretate de fanfarele din Zece Prajini, ca si manifestarea personalitatii distincte a fiecarui instrumentist. Zece Prajini este subiect de cercetare pentru muzicologi, muzicieni si etnologi. De pilda, in curand, la Universitatea Nanterre, din Paris, va fi sustinuta o teza de doctorat, avand ca tema satul Zece Prajini. Autorul ei se numeste Victor Stoichita, un roman naturalizat francez (a plecat cu parintii sai din Romania la varsta de 9 ani). Aflat in aceasta vara in satul in care toata lumea canta, el declara "Ziarului de Roman": "Nu numai muzica de aici ma intereseaza, ci si relatiile care exista intre oameni, intreaga viata a satului. Nu putem face o delimitare intre muzica si viata satului. Aici muzica face parte din viata satului. Nu e vorba despre un folclor de muzeu, cu melodii cantate la ocazii si asezate apoi in raft pana la sarbatoarea viitoare. Mai important decat faptul ca o melodie este in Do major sau in Do minor este ca acea melodie traieste odata cu interpretul care-si pune amprenta muzicala asupra ei. Cand au loc petreceri, lumea recunoaste imediat interpretul dupa cum suna cantecul, chiar daca melodia este comuna in sat si o canta toate fanfarele".