Volkswagen, maşina poporului: o scurtă istorie

Concernul Volkswagen îşi datorează existenţa dorinţei lui Hitler de a face automobilul disponibil maselor, asta într-o vreme în care maşina era încă un lux al clasei mijlocii. Un designer din Stuttgart pe nume Ferdinand Porsche a transformat ideile vagi ale lui Hitler şi le-a transpus în realitate printr-un vehicul care a ajuns să fie cunoscut drept „maşina poporului”. Acesta a fost începutul faimosului Beetle.

O fabrică uriaşă a fost construită la Fallersleben. Inspirată după fabrica Ford de la Rouge River, fabrica VW a fost sponsorizată, parţial, prin bunuri confiscate de la sindicate, şi construită de muncitori aduşi din Italia în urma unei înţelegeri dintre Germania şi Italia lui Mussolini. 

În acei ani, sute de mii de germani au economisit bani – printr-un program încurajat de guvern – pentru a-şi putea cumpăra noua maşină. Pentru că era totuşi imposibil să produci o maşină atât de ieftină încât să şi-o poată permite aproape oricine, guvernul german a sponsorizat acest program – un fel de „prima maşină” – cu totul nefezabil din punct de vedere economic, făcut posibil doar datorită sistemului controlat de stat. Însă după 1939, izbucnirea războiului a presupus schimbarea priorităţilor industriei germane germane dinspre producţia de maşini către producţia de război, iar banii economisiţi de germani au fost practic furaţi din moment ce puţine maşini Beetle au fost produse înainte de război. 

Din cauza reticenţei autorităţilor de a pune femeile din Germania să munceacă, naziştii au ajuns să folosească în mare parte o forţă de muncă străină – până la 7 milioane de muncitori străini în 1943-1944. Circa 70% din muncitorii din fabrica Volkswagen erau, aşadar, străini, prizonieri de război sau persoane din lagărele de concentrare, dar şi tineri – multe femei şi adolescente – răpite din teritoriile ocupate de nazişti. Tratamentul lor în fabrică depindea de poziţia pe scara ierarhică rasială a Germaniei lui Hitler: prin urmare, muncitorii „occidentali” – belgieni, olandezi sau francezi – se bucurau de condiţii mai bune decât muncitorii din Est – polonezi, ruşi sau ucraineni.

Citiţi continuarea articolului pe www.historia.ro