VIDEO „Maşina de iubit“ a lui Iris Murdoch

Romanul scriitoarei britanice vorbeşte despre suferinţă şi vulnerabilitate. Încă un roman al renumitei autoare britanice Iris Murdoch (1919-1999), „Maşina de iubit, cea sacră şi profană“, apare în limba română, la Editura Polirom.

Cartea „The Sacred and Profane Love Machine" este publicată în română la 36 de ani după prima sa ediţie, din 1974 (când a fost distinsă cu Premiul Whitbread), alăturându-se astfel numeroaselor traduceri din opera prolificei romanciere engleze. Volumul apare în seria „Proză XX" a colecţiei „Biblioteca Polirom" (la un preţ de 34,95 lei), în traducerea lui Virgil Stanciu şi cu o copertă reproducând o superbă pictură de Gustave Moreau, „Oedip şi Sfinxul".

Citiţi şi:

Traumele Hertei Müller

Despre dragoste şi alţi demoni

Ca mai întotdeauna în romanele scriitoarei avem de-a face cu o profundă poveste psihologică, despre dragoste şi dezamăgire, îmbrăcată într-un stil tensionat, de o frumuseţe sumbră. „Este un roman având ca temă durerea pe care sunt în stare şi-o provoace unul altuia, dar şi lor înşişi, oameni cât se poate de obişnuiţi şi vulnerabilitatea a ceea ce ne-am obişnuit să luăm drept normalitate", opina criticul literar Elaine Feinstein.

În esenţă, „Maşina de iubit, cea sacră şi profană" este un roman construit în jurul unor personaje aflate în căutarea păcii interioare, iremediabil compromisă de câte un eveniment brutal. Montague Small, un scriitor de romane poliţiste, este neconsolat după moartea soţiei sale, a cărei fidelitate rămâne sub semnul întrebării.

Small îşi detestă cărţile, iar orice încercare de a-şi găsi o ocupaţie acaparantă eşuează, în afara unui interes tot mai viu faţă de dificultăţile cu care se confruntă vecinul său, Blaise Gavender, psihoterapeut amator, şi faţă de soţia acestuia.

Treptat, Gavender ajunge să-l obsedeze tot mai mult, căci pare să ducă o viaţă dublă, ­împărţin­du-se între familia sa „legitimă" - soţia şi fiul său adolescent - şi existenţa alături de amantă şi celălalt fiu. Incapabil să decidă la ce anume este dispus să renunţe, Blaise va permite acestei situaţii ambigue să afecteze iremediabil vieţile tuturor celor implicaţi.

Adevăruri umane profunde

„Atât notele sumbre, cât şi frumuseţea acestei cărţi memorabile provin din conştientizarea faptului că lumea din jurul nostru nu funcţionează pe baza unor principii etice sau estetice, că acesta este un lucru în care cred numai copiii, dar nici măcar inocenţa lor nu e o pavăză împotriva realităţii", conchide Elaine Feinstein, iar prestigioasa publicaţie „The Times" scria:

 „Nu încape îndoială că Iris Murdoch este una dintre cele mai strălucite romanciere contemporane. Forţa imaginaţiei sale, inteligenţa şi subtilitatea cu care dezvăluie adevăruri umane profunde o plasează printre marii scriitori ai ultimei jumătăţi de secol".

„Maşina de iubit..." se alătură celorlalte şapte romane din opera lui Iris ­Murdoch, apărute în Biblioteca Polirom în ultimii ani: „Clopotul", „Marea, marea", „Fiul cuvintelor", „Oameni buni şi oameni de bine", „Discipolul", „Capul retezat" şi „Castelul de nisip", majoritatea în traducerea Antoanetei Ralian.

Bolnavă de Alzheimer

Judi Dench şi Kate Winslet în filmul „Iris“

Iris Murdoch s-a născut la Dublin, dar şi-a petrecut copilăria la Londra. Studiază limbile clasice, istoria antică şi filosofia la Somerville College, Oxford. În 1956 se căsătoreşte cu scriitorul şi criticul literar John Bayley, care îi va sta alături până la moartea ei, în 1999.

Emoţionanta biografie „Elegie pentru Iris", în care Bayley îşi descrie viaţa alături de scriitoarea atinsă, în ultimii săi ani de viaţă, de cumplita maladie Alzheimer, a stat la baza excelentului film „Iris" (2001), regizat de Richard Eyre („Stage Beauty", „Notes on a Scandal"), cu Judi Dench, Jim Broadbent şi Kate Winslet.

Iris Murdoch a scris 26 de romane, printre care se numără „Prins în mreje" (1954), „Castelul de nisip" (1957), „Clopotul" (1958), „Capul retezat" (1961), „Oameni buni şi oameni de bine" (1968), „Visul lui Bruno" (1969), „Prinţul negru" (1973), „Vlăstarul cuvintelor" (1975), „Marea, marea" (1978), „Discipolul" (1983).