VIDEO „Insula Humanitas“. Istoria celei mai cunoscute edituri româneşti în lumea în care trăim

În februarie 1990 Gabriel Liiceanu intra pentru prima dată în incinta birourilor Editurii Politice din Casa Scânteii. Astăzi, la distanţă de 30 de ani, continuă să facă acelaşi lucru.

Se uită peste cărţile expuse pe biroul său cu o atenţie nedisimulată, aşa cum un părinte îşi priveşte grijuliu copilul întors acasă după încheierea cursurilor. Vrea să se asigure că totul e sub control. Nu e complet mulţumit. „Culorile acestor coperte arătau mult mai bine înainte de a fi trimise în tipar. Mereu apare ceva, ori imaginea de pe calculator e uşor mincinoasă, ori tipografia nu insistă sufficient pe dozajul culorii”.

Şe întoarce şi ne scanează cu privirea. Profit de tăcerea sa şi-l întreb mai mult de curiozitate: „Ce nu vă place mai exact la aceste coperte?”. Intră în jocul meu şi-mi răspunde pe nerăsuflate: „oricât v-ar mira, să ştiţi că coperta e aceea care vinde o carte. E un lucru pe care am avut ocazia să-l verific în timp”.

Aşa a început interviul propus lui Gabriel Liiceanu cu ocazia împlinirii a trei decenii de la lansarea Editurii Humanitas. Totul a stat sub acest semn, pornind de la amenajarea biroului directorului editurii, pentru a putea realiza cum se cuvine interviul, trecând prin rememorarea zilelor sau anilor de debut ale instituţiei culturale atât de cunoscute azi şi sfârşind, cum altfel, cu ceea ce ar trebui să ne aşteaptă pe noi toţi după alţi 30, 50 sau chiar 100 de ani. Există şi o referire la cel care îi va lua locul, cândva, dar misterul încă planează asupra acestui aspect. Vă invităm să-l descoperiţi şi să vă bucuraţi de o nouă întâlnire cu Gabriel Liiceanu, omul care a schimbat din temelii nu doar bibliotecile din casele noastre, dar şi propriul mental!

.