VIDEO Filmul “Camille Claudel 1915”, cu Juliette Binoche, o dramă într-un azil de boli nervoase

Filmul regizat de Bruno Dumont, despre fosta studentă şi amantă a sculptorului francez Auguste Rodin, artista Camille Claudel, va avea mâine premiera în cinematografele româneşti.

Născută în 1864 în Nordul Franţei, Camille Claudel a fost sculptoriţă, sora mai mare a scriitorului Paul Claudel. Camille Claudel a fost mai întâi studenta lui August Rodin, apoi a devenit amanta lui pentru următorii 15 ani. Îl părăseşte pe sculptor în 1895, la vârsta de 31 de ani. După 1905 apar semnele unui dezechilibru psihic. Îşi distruge o mare parte din statui, dispare pentru lungi perioade de timp, manifestă simptome de paranoia şi este diagnosticată cu schizofrenie. Îl acuză pe Rodin că i-a furat ideile şi că a pus la cale asasinarea sa.

În 1913, după moartea tatălui ei şi după 10 ani de izolare petrecuţi închisă în studioul său din Paris, familia (în special fratele ei) o internează mai mult sau mai puţin forţat într-un spital de boli mintale de la periferia Parisului. Apoi, în 1914, pentru a o adăposti de avansarea trupelor nemţeşti în Franţa, pacienta este mutată într-un azil din provincia Vaucluse, sudul-estul Franţei. Diagnosticul aminteşte de "mania persecuţiei bazată pe imaginaţie şi falsa interpretare a realităţii".

Acţiunea filmului "Camille Claudel 1915" este plasată în anul 1915, perioadă în care artista Camille Claudel (interpretată de Juliette Binoche) este internată în acest azil, la insistenţele familiei. Aici ea duce o viaţă retrasă, în aşteptarea fratelui ei mai mic, Paul Claudel, şi nu va mai sculpta niciodată până la sfârşitul vieţii.

"Camille Claudel 1915" este o adaptare liberă bazată pe corespondenţa dintre Paul Claudel şi sora sa, Camille, precum şi pe înregistrările medicale de la acea vreme.

Lungmetrajul fost selectat în competiţia oficială pentru Ursul de Aur a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, în 2013.

De-a lungul timpului, regizorul Bruno Dumont a primit premii importante precum premiul juriului la Cannes, în 2006, pentru "Flanders", dar şi în 1999, pentru filmul "Humanité". De asemenea, la Festivalul de la Cannes din 1997, cineastul a primit Golden Camera - Menţiune Specială pentru lungmetrajul "La vie de Jésus".