Viaţa după lagăr

„Miriam W.“ este un spectacol formidabil al Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploieşti. Marta şi Carola au fost în lagăr, dar au scăpat cu viaţă. Războiul s-a terminat de 20 de ani. Marta vrea să uite prezentul. Carola s-a hotărât să-şi trăiască tinereţea rămasă.

„Amintirile mele încep abia după război, de la zero", îşi repetă Carola. O roagă pe sora ei mai mare să nu mai înşire numele tuturor celor dispăruţi. S-a săturat! „Am morţii în sânge. Dimineaţa când mă trezesc, noaptea în vise, în cartofii pe care-i curăţ...", se justifică Marta (Clara Flores). Iar Carola (Ada Simionică) se autoconvinge că a uitat tot, lăsându-se anesteziată de libertatea prezentului.

Marta se apropie de Carola şi îi pune cuţitul la burtă. Carola ţipă şi încearcă să fugă. Marta o urmăreşte până la canapea. „Ţi-aduci aminte când te-au căutat de bijuterii, în ghetou?" Văzuse totul. Cum au căutat-o şi cum au sfâşiat-o în bucăţi. Poveştile ei se lovesc de o amnezie trucată.

„Sunt lucruri care nu pot începe de la zero! Corpul tău îşi aminteşte!" îi strigă Marta. Şi începe caligrafierea identităţilor ucise: „Bunicul Mendel şi bunica, bunicul Şrulic şi bunica. Unchiul Iţac. Unchiul Şlomo, mătuşa Şeindel, şi Freidel, şi Mania, şi David, şi micul Şrulic, lacov, Reisel"... Este doar una dintre zecile de scene la care a asistat Mirele (Florentina Năstase), adolescenta împovărată de trecutul rudelor sale.

În zilele noastre

Adolescenta Mirele a crescut, este acum o femeie matură, care îşi vizitează casa părintească. Vrea s-o vândă şi să scape de trecutul ei îngropat. „De douăzeci de ani n-am mai fost aici". Replica lui Miri (Oxana Moravec) se loveşte de cea a agentului imobiliar Şimon (Andi Vasluianu): „Când e vorba de amintiri, timpul stă pe loc". În timp ce vorbeşte, Şimon trage cearşafurile albe care acoperă mobila. Miri simte că-i fuge pământul de sub picioare şi se sprijină de zid.

Amintirile îşi fac loc prin fereastra abia deschisă. Apoi, îi urcă spre tâmple, din sertarele pline cu obiecte şi cu fotografii vechi. Miri intră în fosta ei cameră şi în dormitorul părinţilor săi. Şi-l aminteşte pe blândul său tată, pe Avram (Ioan Coman), bărbatul prins între două femei ca într-o menghină. Carola venise la sora ei, într-o vizită, însoţită de el.

„Ştiai că e al meu, dar nu ţi-ai dezlipit ochii de la el toată noaptea. I-ai spus despre toţi morţii: cine a murit gazat, cine spânzurat, cine omorât din bătăi, cine a avut tifos... Aveai mulţi morţi de cărat în  spinare şi aveai nevoie de un hamal. Bărbatul meu cel bun s-a oferit voluntar". Acest om se lăsase sedus, în bunătatea lui, de o femeie „expertă" în pomelnice de morţi.

„Marta, Marta, când o să te opreşti? Războiul s-a încheiat acum douăzeci de ani. Este «impossible» să trăieşti cu morţii. «Impossible»!". „Ascultă, Mirele", îi spune Carola, „eu şi mama ta am fost la Auschwitz împreună şi am dormit pe aceeaşi saltea. Eu am găsit o franţuzoaică şi am învăţat franceza. Mama ta număra morţii. La sfârşitul războiului, mama ta ştia numele morţilor pe dinafară, iar eu vorbeam franceză". Degeaba atâta teorie... Marta ştie să se simtă vie doar dacă trăieşte cu morţii. Şi mai crede că limba franceză este limba curvelor.

Emoţii puternice

Piesa „Miriam W." creşte din suferinţa supravieţuitorilor Holocaustului şi arată imposibilitatea copiilor de a se adapta la modul de viaţă al părinţilor. Vorbeşte despre o familie ale cărei răni nu se vor vindeca niciodată, despre un mediu în care vina, ruşinea şi trauma sunt transmise pe cale ereditară. Descrie impactul istoriei asupra vieţii intime, într-un mininucleu social. Ajutat de o trupă senzaţională şi de interpretări răvăşitoare, Radu Afrim reuşeşte un spectacol dureros, despre bombele neexplodate ale războiului, minele-memorie, care pot detona oricând nebunia.

„ Aş vrea să am puterea să termin cu toate. Să dau drumul la gaz şi să termin cu tot", rosteşte Marta. Deşi liberă, ea este, încă, în lagăr. Şi este cu adevărat fericită doar atunci când cântă melodiile poloneze ale ghetoului. De ziua fiicei sale, om viu, ea sărbătoreşte ziua de naştere a unei fetiţe moarte, povestind, însufleţită, cum a fost la aniversarea micuţei Reisele. Bunica şi Reisele au murit îmbrăţişate într-o groapă, la marginea pădurii. Cum a resimţit Mirele, adolescenta ignorată de mama sa, toate povestirile în numele morţilor? Şi cum se manifestă recrudescenţa acestor poveşti, în inima unei femei adulte, care nu poate fugi şi nu poate nicicând nega trecutul strămoşilor ei?

Spectacolul lui Radu Afrim îi va mulţumi atât pe admiratorii săi, care apreciază stilul şi curajul în abordarea unor teme, cât şi pe contestatarii săi tradiţionali, care detestă, de obicei, contrapunctele sale parodice. Afrim nu mai jonglează cu umorul, pentru a îndulci tragicul, ci preferă un spectacol dur şi direct, fără înflorituri, fără patetisme şi manipulări dramatice. 

Info

Teatrul „Toma Caragiu" Ploieşti

Miriam W. de Savyon Liebrecht

Regia: Radu Afrim

Scenografia: Iuliana Vâlsan

Cu: Florentina Năstase, Oxana Moravec, Clara Flores, Ada Simionică, Andi Vasluianu, Ioan Coman, George Angelescu

* * * * *