Un ieşean, cel mai bun prieten al lui Einstein. Mauriciu Solovin, românul care l-a învăţat pe geniul fizicii să mănânce icre

De când aveau o relaţie dascăl-învăţăcel, bazată în principal pe discuţii filosofice, până când au colaborat pentru a publica operele fizicianului în Europa, Albert Einstein a găsit în Mauriciu Solovin un prieten de nădejde, căruia îi mergea mintea strună.

Sfârşitul secolului al XIX-lea marchează începutul unei frumoase prietenii între Albert Einstein şi studentul evreu de origine română Mauriciu Solovin. În 1900, fizicianul german termină cu succes Politehnica din Zurich, însă, fiindcă nu reuşeşte să obţină un post de asistent universitar, începe să dea meditaţii la fizică, pentru a se întreţine. La anunţul postat într-un ziar de Einstein răspunde şi Solovin, care pe atunci studia filosofia. Viitorul câştigător al Premiului Nobel pretindea doar trei franci pentru ora de meditaţie.

Lecţiile lui Einstein cu Solovin s-au transformat repede în discuţii filosofice, purtate între doi prieteni. După doar câteva ore de meditaţii, Einstein îi spune tânărului român: „Nu e nevoie să-ţi predau fizică, discuţia despre problemele cu care se confruntă fizica în ziua de astăzi e mult mai interesantă. Vino la mine când vrei. Îmi face plăcere să vorbesc cu tine”.

Academia Olympia, un proiect al celor doi buni prieteni

La ideea lui Solovin, Einstein înfiinţează Academia Olympia în 1902. Întâlnirile societăţii aveau loc săptămânal în apartamentul lui Einstein din Berna şi se întindeau până dimineaţa. Cei trei buni prieteni care au înfiinţat Academia, Mauriciu Solovin, Conrad Habicht şi Albert Einstein, discutau cu orele despre fizică şi filosofie.

O dată, Solovin a ratat o întâlnire a Academiei, care se ţinea chiar în apartamentul lui, preferând să rămână în oraş să asculte un concert de vioară. El pregătise masa pentru prietenii lui, Einstein şi matematiceanul Conrad Habicht, şi le-a lăsat un mesaj: „Amicis carissimis ova dura et salutem” („Ouă tari şi salutări pentru nişte prieteni dragi”). Asta, pentru că, pe lângă preparatele obişnuite ale întâlnirilor Acadamiei, Solovin fiersese şi nişte ouă. Înainte de a pleca la concert, Solovin i-a cerut proprietarei lui să le spună prietenilor săi că a fost reţinut în oraş cu o treabă urgentă, relatează Dennis Overbye în cartea sa numită „Einstein in Love: A Scientifc Romance”.

„Trădarea” lui Solovin i-a deranjat atât de mult pe Einstein şi pe Conrad, încât aceştia au început să-i devasteze casa. După ce i-au făcut vraişte totul şi au mâncat tot ce au prins, aceştia au început să fumeze ca nişte turci, fiindcă ştiau că Solovin urăşte tutunul. Când Solovin a ajuns acasă, noaptea pe la ora două, camera mirosea atât de tare a fum încât de abia putea respira, iar pe perete stătea atârnat un mesaj: „Amico carissimo fumum spissum et salutem” („Fum gros şi salutări pentru un prieten drag”).

La următoarea întâlnire a Academiei, Einstein l-a certat aspru pe Solovin. „Barbarule! Idiotule! Prostule! Dacă ne mai dezamăgeşti vreodată, vei exclus din Academie”, a spus Einstein pe un ton ridicat.

Românul n-a mai întârziat, iar întâlnirile Academiei au continuat mulţi ani, cei trei cooptând şi alte nume ilustre în organizaţia lor exclusivistă.

Solovin se mută la Lyon, Academia Olympia se desfiinţează, dar prietenia rămâne eternă

În 1906, ieşeanul a decis să se mute la Lyon, aşa că Academia Olympia şi-a încetat existenţa. Însă distanţa n-a putut distruge relaţia de prietenie dintre cei doi. Aceştia au corespondat ani la rândul până în februarie 1955, cu puţin înainte ca Einstein să moară.

O mare parte din corespondenţa dintre Solovin şi Einstein a fost adunată într-un volum numit „Albert Einstein: Scrisori către Solovin”.

Einstein, către Solovin: „Nu trebuie să le serveşti ţărănoilor ca mine cele mai rafinate delicatese”

În prefaţa cărţii, evreul ieşean rememorează aventurile trăite alături de Einstein. „Într-una din plimbările noastre prin Berna, Einstein rămăsese cu ochii aţintiţi pe caviarul expus in vitrina unei prăvălii. Atunci mi-am adus aminte cât de mult îmi plăceau icrele negre când eram copil. În România şi le puteau permite mulţi, dar la Berna erau exagerat de scumpe”,  scrie Solovin, care provenea dintr-o familie înstărită de evrei. 

Românul notează că Einstein nu mâncase niciodată caviar. „I-am spus cât de delicios este, iar Einstein mă întreba întruna dacă e chiar atât de gustos. Atunci mi-am propus ca, de ziua lui, pe 14 martie, să-l cinstesc cu caviar”, continuă ieşeanul. Solovin îşi mai aminteşte  că a pus pe masa lui Einstein mai multe farfurii cu icre negre, în timp ce acesta se lansase într-o discuţie aprinsă despre fizică: „Era pătruns de principiul inerţiei, vorbea întruna. I-am spus, într-o doară, că în farfurii sunt cârnaţi şi să se servească. A început să mănânce tot caviarul de pe masă fără să zică nimic. Dupa ce a terminat tot, l-am întrebat dacă ştie ce a mâncat. Mi-a zis: «Pentru Dumnezeu, e faimosul caviar. Nu trebuie să le serveşti ţărănoilor ca mine cele mai rafinate delicatese, pentru că nu ştiu să le aprecieze”.

Absorbind cultura franceză, „care îi atrăgea atât de mult pe români”, Solovin devine traducătorul oficial al operelor lui Einstein în limba franceză.

Solovin moare în 1958, la 83 de ani.