Top 10 personaje istorice mai puţin cunoscute
0Să nu îi eliminăm din memorie pe acei oameni deosebiţi care nu fac subiectul prea multor discuţii, dar care merită toată atenţia prin aportul lor la istoria omenirii. Iată-I pe câţiva dintre ei!
Nicolas Steno (11 ian. 1638 – 25 nov. 1686) este un pionier în domeniile anatomiei şi geologiei.
El decide să nu accepte nimic din ce găseşte scris prin cărţi, ci să investigheze el însuşi problemele. Consecinţele acestui proces autodidact se rezumă la faptul că este considerat părintele geologiei şi stratigrafiei.
Este responsabil pentru depistarea straturilor geologice şi pentru teoria conform careia straturile succesive conţin fosile în ordine cronologică. În cele din urmă devine învăţător la familia de Medici, precum şi episcop, lider de seamă în mişcarea de contrareformă. Nu este foarte cunoscut tocmai din cauza zelului său religios într-o epocă ce promova observaţia ştiinţifică.
Cine este părintele democraţiei? Nu este Thomas Jefferson, cum ar crede mulţi. Este de fapt prea puţin cunoscutul Clistene. El a fost cel care a introdus democraţia în oraşele greceşti, urmând nişte principia stabilite mai înainte de Solon, în 508 a.Hr., după ce câştigă putere politică la Athena. Până în 502 adoptă o serie de reforme majore, care modelează democraţia ateniană. Toţi oamenii liberi din Attica devin cetăţeni, participanţi la deciziile politice. Se înfiinţează consiliul (boule). Toţi cetăţenii de peste 30 de ani au dreptul de fi aleşi, încuranjând implicarea în viaţa cetăţii. Sunt primii paşi spre democraţie.
Este incredibil că Elisha Kane este cunoscută de atât de puţini oameni, mai ales că funeraliile sale au fost cele mai impresionante din toată istoria SUA, exceptându-le pe cele ale lui Abraham Lincoln. Kane (28 feb. 1820 – 16 feb. 1857) a fost un ofiţer în forţele navale, membru al expediţiei de salvare a exploratorului Sir John Franklin, în Arctica. Deşi suferea de scorbut continuă cu perseverentă călătoria, cartând şi navigând mai mult decât o făcuse oricare alt explorator din vremea sa. Ambarcaţiunea se înzăpezeşte şi trebuie să-şi conducă echipa pe jos, marşul durând 83 de zile. Toţi mai puţin unul sunt salvaţi. Totuşi sănătatea sa slăbeşte şi moare doi ani mai târziu la Havana.