Terminatorul cel bun si Terminatorita cea rea

Nu s-ar putea spune ca il da modestia afara din casa pe Arnold Schwarzenegger. Este convins ca, dupa Mozart si Hitler, el urmeaza in seria austriecilor celebri. Aproba fara sa clipeasca ceea ce spun

Nu s-ar putea spune ca il da modestia afara din casa pe Arnold Schwarzenegger. Este convins ca, dupa Mozart si Hitler, el urmeaza in seria austriecilor celebri. Aproba fara sa clipeasca ceea ce spun unii, si anume, ca ar fi "intruchiparea perfecta a visului american": "Asa e". Adevarul este ca, ceva, ceva stie el. Mitologia de peste Ocean nu poate fi inchipuita fara imaginea barbatului puternic, greu de doborat. Cand America a pierdut preria si, odata, cu ea si inocenta, a mutat westernul in spatiu. A se vedea "Razboiul stelelor". Cand civilizatia ordinatoarelor dadea semne de a fi atinsa de o adevarata paranoia, din nelinistea amenintarii tehnologiei s-au nascut filme precum "Terminator". In 1984, James Cameron avea suficient flair pentru aduce pe ecran fantasma omenirii amenintate de masini. Nu era nevoie de prea multa metafizica. In cei sapte ani, cati au trecut pana sa se incumete a se inhama la o noua serie, acumulase experienta speculatiilor. Prea multa angoasa strica. Nici lui Schwarzenegger nu-i convenea sa fie, in continuare, doar un robot, o uzina mergatoare de sarme si contacte. In "Terminator 2 - Ziua judecatii"- probabil si cel mai bun din serie - eroul sau prinde "a se umaniza", altfel spus, "integreaza in baza sa de date" cateva coordonate de ale noastre. Indeajuns, pentru a lupta impotriva altei creaturi expediate din lumea de cosmar a viitorului, pusa pe distrugere totala. Pentru ca, intre timp, Cameron a fost tentat de alte proiecte, a renuntat la "Terminator 3". Nu insa si producatorii si, mai ales, Schwarzie (sau Arnie, cum doriti). Sa nu uitam ca vorbele sale preferate sunt: "I'll be back", "Ma voi intoarce". Si s-a intors. Pretextul scenaristic era la indemana oricui. Ziua judecatii a fost doar amanata. Masinile sunt gata, acum, sa preia suprematia, dupa ce il vor anihila pe cel destinat sa conduca rezistenta umana. Nu are prea mare importanta ce se intampla si de ce. Ceea ce asteapta spectatorul este cum se intampla. In aceasta privinta, noii scenaristi, John Brancato si Michael Ferris, regizorul Johnathan Mostow au avut ideea profitabila, in ordinea spectaculozitatii, de a lansa o "Terminatorita" rea, T-X, o superba zeita de gheata (actrita Kristianna Loken) am zice, daca nu am vedea cum se topeste si reapare din aliajul de metale lichide. Femeia- tot femeie. Vrea sa aiba , imediat, tot ce ii face cu ochiul: "Imi place masina ta", "Imi place arma ta". Dreptul suprem la umor il are, insa, Schwarzenegger, care isi acorda si luxul de a aparea gol pusca intr-un bar (filmat pudic, cand pana la brau, cand doar picioarele), pentru a face rost de o haina. Are grija sa atraga atentia interlocutorului ca nu este "un robot", ci "un organism cibernetic". In avalansa de lupte si urmariri in care tot ce este masinarie se sparge ca un pepene, starul a avut in vedere si o scena in care zboara agatat de o macara, marca "Champion". Alta nu se putea. Cat despre efectele speciale - acestea curg in potop. Din vechea echipa, maestrul Stan Winston a ramas la datorie. P.S. Lansarea filmului "Terminator 3 - Suprematia robotilor" a fost precedata la Hollywood Multiplex de o demonstratie de culturism, prilej cu care i-am vazut la lucru pe doi dintre Schwarzeneggerii nostri. Ei au onorat deschiderea oficiala a Fan club Arnold. Aviz amatorilor.