Sunetul epocii lui Chopin
0Expoziţia „Chopin îndrăgostit“, realizată de Muzeul Naţional de Etnografie din Varşovia, va fi deschisă publicului din România până pe 1 aprilie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti.
Diverse obiecte din expoziţie prezintă legăturile dintre muzica tradiţională poloneză şi creaţia lui Frédéric Chopin. Printre acestea se numără instrumentele folosite în epocă, în zona rurală din regiunea Mazovia. Unele dintre ele, precum ţambalul, basul şi cimpoiul sunt încă folosite în muzica populară poloneză.
Altele, precum suka din Biłgoraj şi Mielec sau vioara din Płock n-au supravieţuit până astăzi, dar au fost reconstituite după surse iconografice sau în baza descoperirilor arheologice.
Arhive reconstituite
Frédéric Chopin (1810-1849) a fost influenţat de predecesori precum Bach, Mozart, Händel sau Beethoven, dar a acordat atenţie şi acelor lucruri care, prin natura lor, erau banale şi primordiale, cum ar fi, de exemplu, muzica populară, interpretată în timpul nunţilor rurale sau în zilele de dans.Pentru Chopin, melodiile pe care le-a ascultat, precum cele din timpul vacanţei de la Szafarnia, un sat localizat în voievodatul Cuiavia şi Pomerania, au însemnat ceva proaspăt şi aproape ireal. A fost impresionat de muzica interpretată de orchestrele populare, iar această fascinaţie s-a reflectat în multe dintre compoziţiile sale. O parte importantă a expoziţiei este dedicată fonogramelor care prezintă portretul muzical al artiştilor din Mazovia, care au învăţat să cânte ascultându-şi maeştrii.
Înregistrările de arhivă provin de la Institutul de Artă din cadrul Academiei Poloneze de Ştiinţă. Culegerea şi colectarea materialelor sonore ale muzicii tradiţionale poloneze au debutat încă din perioada interbelică, cele mai multe dintre înregistrări fiind distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită eforturilor depuse de Jadwiga şi Marian Sobieski, arhivele au fost reconstituite.
Între 1950 şi 1954, în timpul unei acţiuni privind culegerea de folclor muzical, au fost înregistrate 46.000 de fonograme, multe dintre ele fiind şi astăzi folosite de către companiile de înregistrări, pentru producerea noilor discuri. Graţie înregistrării muzicienilor născuţi în a doua parte a secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, avem posibilitatea de a explora sunetul epocii lui Frédéric Chopin.