„Sub trei regi”, de Nicolae Iorga, apare împreună cu ziarul „Adevărul”

„Sub trei regi”, semnată de Nicolae Iorga şi publicată pentru prima dată în 1932, prezintă istoria României dintre 1904-1930, când istoricul a luat parte direct la evenimentele care frământau viaţa politică şi culturală a României. Structurată în două volume, cartea lui Iorga apare împreună cu ziarul „Adevărul” luni, 18 iunie- primul volum, respectiv o săptămână mai târziu, pe 25 iunie- cel de-al doilea volum.

Pe lângă relatarea evenimentelor dintre 1904-1930, în cele două volume, Iorga realizează şi portrete ale marilor personalităţi ale acelor vremuri, precum Ion I.C. Brătianu – cel care a dominat viaţa politică, mareşalul Averescu, Octavian Goga, Delavrancea, schiţând totodată şi personaje negative pentru istoria noastră, cele care au colaborat cu trupele de ocupaţie germană, precum şi încercările unora dintre conaţionali de a importa bolşevismul.

Pe 18 şi 25 iunie, apare, împreună cu ziarul „Adevărul”, cartea „Sub trei regi”, de Nicolae Iorga. Preţul pachetului, ziar şi carte, este de 14,99 lei.

Toate aceste mărturii vin din perioada în care s-au succedat la putere cei trei regi: Carol 1, Ferdinand şi Carol al II-lea, dar atribuind o mare importanţă  şi activităţii Reginei Maria atât în viaţa politică cât şi în cea socială.

Nicolae Iorga nu va trece cu vedere nici episodul în care România a transferat către Rusia ţaristă, cu scopul de a fi protejate de trupele de ocupaţie germane, cele mai mari valori ale Băncii naţionale, cele mai importante documente ale statului român, precum şi faptul că persoanele fizice erau sfătuite să procedeze la fel pentru a-şi proteja bunurile.

Iorga: „am fost şi am rămas un copil”

„Era prin Decembrie 1919. Admiratorii îi ofereau lui Nicolae Iorga o casă în semn de recunoştinţă, aceluia care fusese pivotul moral al războiului şi al Unirii. Serbarea se desfăşura la Universitate, în fosta sală a Senatului, cu reprezentanţii tuturor instituţiilor ţării care, prin ei, şi-l recunoştea de ctitor. Îl văd şi azi în mintea mea, livid ca niciodată şi parcă zdrobit de o emoţie fără margini. Cel mai greu lucru din viaţă e, poate, să înduri într-un moment culminant elogiile torenţiale ale unui popor întreg. În acel moment Nicolae Iorga a făcut această mărturisire intimă:

<<Eu nu am făcut nimic din lucrurile pe care le-aţi pomenit. O spun în toată sinceritatea. Sânt oameni în stare, la un anumit ceas al vieţii lor, să declare; iată ce am făcut. Eu nu pot să spun aceasta. Mi s-a spus că am fost şi am rămas un copil. Da, am partea aceea bună a sufletului copilăresc, care stă în a ne lăsa duşi de mână de puterile nevăzute care îndreaptă către bine. N-am alt merit decât acesta. Am ascultat cuvinte care, nu ştiu de unde, — Sfinţiile Voastre o ştiţi mai bine, — s-au rostit în auzul meu. Potrivit cu aceste cuvinte mi-am îndreptat viaţa şi am făcut lucrurile cele mai naturale şi mai simple de pe lume. Dv. veniţi acum şi spuneţi că aceste lucruri au fost bune. Mi se pare şi mie că au fost bune.>>”, povestea Nichifor Crainic despre Iorga.