„Sinodul cadavrului”, cel mai sinistru proces din istoria papalităţii

Papalitatea este una dintre cele mai vechi instituţii, iar influenţa sa  a fost de multe ori covârşitoare. Deşi de regulă sunt cunoscuţi pentru propovăduirea păcii, au existat papi care au rămas în istorie ca autori al unor acţiuni mai degrabă sinistre. Printre aceştia se numără şi Papa Ştefan al VI-lea care a fost atât de înverşunat să îşi pedepsească un duşman încât i-a organizat un proces după ce acesta din urmă era deja mort de aproape un an.

Probabil că cele mai controversate figuri ale papalităţii au fost în Roma secolelor VII - IX, o perioadă plină de instabilitate politică.

Numele Papei Ştefan al VI-lea, care a ocupat această funcţie între 896 şi 897, a rămas în istorie mai ales pentru „conciliul cadavrului”, unul dintre cele mai sinistre şi crude episoade din istoria papală.

Acuzatul

Din 891 până în 896, în timpuri de mare instabilitate politică, pe tronul papal s-a aflat Formosus. Totuşi, până la numirea sa ca Papă, unul dintre predecesorii săi, Papa Ioan al VIII-lea îl acuzase de uneltiri împotriva papalităţii şi a împăratului. Din această cauză, a fost excomunicat, dar, după cum informează atlasobscura.com, se pare că avea susţinere în la Roma, fiind bine primit de unii oameni.

Totuşi, norocul lui Formosus avea să se schimbe când, din motive necunoscute, Papa Marin (882-884) l-a primit înapoi în cadrul Bisericii, pentru ca ani  mai târziu, acesta să devină Papă. Deşi în această perioadă situaţia politică era una care îl punea într-o poziţie extrem de dificilă, Formosus avea să fie chinuit mai mult, în mod paradoxal, după moarte.

Cel mai sinistru proces din istoria papalităţii

Formosus a fost Papă timp de cinci ani de zile, după care a murit. Succesorul său a fost papă timp de doar 15 zile, pentru ca mai apoi, pe tronul papal să urce Ştefan al VI-lea (896-897), cel care avea să decidă că Formosus nu se va odihni în pace.

Deşi trecuseră nouă luni de la moartea lui Formosus (ilustraţie dreapta) , noul papă a hotărât că acuzele pe care Papa Ioan al VIII-lea i le inaintase acestuia pe când încă se afla în viaţă, erau încă întemeiate. Urmarea a fost că Ştefan al VIII-lea a ordonat exhumarea trupului predecesorului său, pe care l-a îmbrăcat cu veşmintele de papă, după care l-a aşezat pe tron.

Un diacon a avut rolul de avocat al apărării, însă nu a fost foarte ferm, în timpul pledoariei, Papa Ştefan al VIII-lea urlând în acest timp la cadavrul lui Formosus.

În mod evident, trupul neînsufleţit al fostului Papă a fost găsit vinovat, dezbrăcat de veşminte, iar toate deciziile pe care le-a luat în calitate de papă au fost declarate nule.

De asemenea, ca o insultă pentru poziţia pe care o avusese, lui Formosus i-au fost tăiate degetele de la mâna dreaptă, cele folosite pentru binecuvântare, iar mai apoi, conform thevintagenews.com, trupul i-a fost târât pe străzile Romei, pentru ca, în cele din urmă, să fie aruncat în râul Tibru.

Deşi un astfel de episod ar fi trebuit să îi întărească autoritatea, romanii au fost revoltaţi. De asemenea, conform aceluiaşi site, au existat zvonuri conform cărora trupul lui Formosus ar fi ajuns pe malul Tibrului, făcând miracole pentru cei care l-au atins.

Cât despre Papa Ştefan al VI-lea, cei care s-au răsculat împotriva lui şi a actului pe care l-a săvârşit, l-au închis în temniţă şi l-au spânzurat.

În decembrie 897, Papa Theodor al II-lea a convocat un sinod care a anulat sinodul cadavrului, reabilitându-l astfel pe Formosus. De asemenea, noul papă a ordonat ca trupul său să fie recuperat din Tibru şi să fie îngropat în Bazilica Sfântului Petru în veşminte papale.