Scriitoarea Herta Müller, laureată cu Nobel, împlineşte 73 de ani

Scriitoarea Herta Müller, născută pe 17 august 1953, la Niţchidorf, în fosta Regiune Timişoara, actualul judeţul Timiş, a fost laureată cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2009.

Ameninţarea din partea Securităţii a obligat-o pe Herta Müller să plece din ţară în 1987.

Publicat în 1989, „Călătorie într-un picior", care reiterează tema dislocării,  alienării şi, mai ales, a singurătăţii, este primul roman scris de Herta Müller după emigrare. În 1982 autoarea debuta cu volumul de povestiri „Niederungen" / „Ţinuturile joase", masiv cenzurat în România, a cărui versiune integrală a apărut în Germania în 1984. La fel ca scriitoarea, Irene, protagonista din „Călătorie într-un picior", reuşeşte să părăsească o ţară în plină dictatură, denumită „cealaltă ţară", simţindu-se însă o alienată în cea de adopţie, Germania.

Mărturie din „cealaltă ţară"

Romanul vorbeşte despre dislocare, despre plecări şi sosiri întârziate, fiind o mărturie tulburătoare despre destinul unui emigrant, dar şi un portret al Germaniei postnaziste: „Chiar şi în cele mai fru­moase case a fost torturat cineva. Nu pot să mă bucur că ele există. Văduvele germane au feţe colţu­roase şi părul lor cârlionţat e ca zăpada şi oţelul. Pe lângă Zid trăiesc în găuri de pământ iepuri de câmp. Ăştia mă sperie mai rău decât armele. Sunt morţi metamorfozaţi. Maro-închis".

La Editura Humanitas Fiction, în cadrul  seriei de autor „Herta Müller", coordonată de Denisa Comănescu, au fost editate printre altele volumele „Leagănul respiraţiei", „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", „Călătorie într-un picior", „Omul este un mare fazan pe lume".

Herta Müller este „una dintre acele figuri din mitologia greacă, femeie şi instanţă morală în acelaşi timp", spunea Mircea Cărtărescu, la lansarea cărţii „Leagănul respiraţiei" în Bucureşti, apreciind verticalitatea spirituală şi morală, precum şi imaginarul poetic din cărţile acesteia.

În  volumul Hertei Müller, intitulat „Omul este un mare fazan pe lume" şi apărut în limba germană în 1986,  familia şvabă  Windisch aşteaptă de ceva vreme să primească de la autorităţi documentele pentru emigrare. Tot mai mulţi consăteni reuşesc să plece din Banat - numai viaţa celor din familia Win­disch pare să se fi oprit în loc, până când fiica, Amalia, este nevoită să cedeze avansurilor unui miliţian „dispus să-i ajute".  

O Românie a scrisorilor deschise

Ca toate scrierile Hertei Müller, şi „Omul este un mare fazan pe lume" este o carte care „îţi va rămâne multă vreme în minte după ce o citeşti", apreciază traducătoarea Corina Bernic. Volumul, de un lirism dureros, te copleşeşte „prin acel sentiment al neputinţei în faţa unei vieţi aflate la cheremul unor mărunţi funcţionari ai statului sau ai bisericii, precum miliţianul sau preotul satului care aşteaptă favoruri de orice tip pentru eliberarea de documente necesare emigrării sau precum poştăriţa care ori deschide scrisorile şi le povesteşte miliţianului, ori bea banii pe care oamenii îi plătesc pentru timbre", punctează traducătoarea.

Astfel, un paznic explică, în volumul Hertei Müller, de ce scrisorile nu ajung niciodată la destinaţie în România acelei perioade: „Poştăriţa ne ia plicurile şi banii pentru timbre. Din banii de timbre îşi cumpără ţuică. Citeşte scrisorile şi le aruncă la gunoi. Iar când miliţianul nu are treabă în depozit, stă lângă poştăriţă în spatele pupitrului şi trage şi el la măsea (...) Sute de scrisori a băut  deja poştăriţa. Iar pe alte sute le-a povestit miliţianului".

„Omul este un mare fazan pe lume" este  „o carte despre o lume distrusă sufleteşte de război şi îngenuncheată apoi de către comunism, o lume care îşi măsoară timpul invers, în numărul de zile rămase până la primirea actelor pentru paşaport", subliniează traducătoarea Corina Bernic.

„O baladă a emigrării. Apropierea dintre oameni se fărâmiţează, prietenii devin duşmani suspicioşi. Nimic nu se poate obţine normal, ci numai pe căi întortocheate. Plonjând de la suprafaţa temporală în adâncuri mitice, ceea ce ni se relevă aici este, în stricteţea sa poetică, o contribuţie majoră la tema secolului: emigraţia", scria, despre volum, „Saarbrücker Zeitung". 

Laitmotivul Securităţii

-Scriitoarea germană originară din România Herta Müller s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf.

-După absolvirea studiilor de filologie germană şi română, lucrează  pentru scurt timp ca traducătoare într-o fabrică din Timişoara, de unde este concediată din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea.

-În 1982 debutează cu volumul de povestiri „Ţinuturile joase", foarte cenzurat, a cărui versiune integrală avea să apară în Germania în 1984. Ameninţarea din partea Securităţii continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în RFG în 1987.

-Publică romanele: „Omul este un mare fazan pe lume" (1986), „Călătorie într-un picior" (1989), „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" (1992), „Animalul inimii" (1994), „Astăzi n-aş fi vrut să mă întâlnesc cu mine" (1997), „Leagănul respiraţiei"  (2009), volume de eseuri, între care „Foame şi mătase" (1995), „Regele se înclină şi ucide" (2003), volume de povestiri.

-Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004).

-Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură.