România văzută de Perjo

Dan Perjovschi este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români pe plan internaţional. Perjovschi a expus la cele mai importante galerii şi muzee din lume: MoMA, Tate Modern, Centre Pompidou, Museum of Contemporary Art din Sydney etc.

Iată un colaj din „gândirea" cinică a lui Dan Perjovschi, referitoare la toate aberaţiile socio-politice din societatea românească a ultimului deceniu:

„Asasinii lui Ursu au fost condamnaţi. Miron Cozma va fi graţiat. Primii n-au fost prinşi, ultimul e prins, dar va fi liber"; „Acum că ministrul Culturii se ocupă de înălţarea Catedralei lângă Casa Poporului, Preafericitul va supraveghea probabil construcţia pistei de curse auto care le va da ocol"; „Albanezii au ieşit din submarinul cu vâsle şi au inaugurat primii 100 de km de autostradă. Noi am rămas cu bancul"; „Palmierii înlocuiesc florile plantate de mineri în 1990. La români, social-democraţia e exotică şi ţine de estetică";

Citeşte şi:
Dan Perjovschi, apreciat în continuare în America

FOTO Viaţa a doi artişti români, dezvăluită în filme-documentar la Londra

„După ce Fabulospirit ne-a costat nişte milioane, sigur noile milioane cheltuite de Ministerul Turismului vor produce ceva de genul Spiritfabulos"; „Cei care vor să interzică arta urbană să nu uite că am fost 28 de ani de partea fără graffiti a Zidului din Berlin"; „La expoziţia mondială, România se prezintă cu un pavilion sub formă de măr, în timp ce acasă ecologia nu are reprezentare parlamentară, râurile sunt pline de peturi, iar munţii vor fi raşi cu cianură. Merele din piaţă sunt din Turcia"; „Ceauşescu a fost împuşcat de Crăciun, România a intrat în NATO de 1 aprilie, Miron Cozma a fost eliberat pe 14 iunie"; „Preţul mediu pentru un km de autostradă este de 13 milioane euro. Filmul lui Mungiu a costat 600.000".

Activist al normalităţii

În decembrie 1991, Dan Perjovschi devenea graficianul revistei „22", apoi şi unul dintre editorialişti, textele selectate de Daria Ghiu în această carte făcând vizibilă transformarea artistului dintr-un cronicar-militant de artă în cel mai original comentator al societăţii de la noi. Practic, Dan Perjovschi a scris despre toate aberaţiile şi controversele cultural-social-politice din ultimul deceniu: mineriadele, Piaţa Universităţii, naţionalismul de la Cluj, Iliescu reales, maidanezii, Bancorex, afişele lui Costea, CNSAS (piedicile), graţierea lui Cozma, procesul Gheorghe Ursu, Legea Ticu (nevotată), proiectele Catedrala Neamului, Dracula Park şi pista de Formula 1, Sidex, gripa aviară, Fabulospirit, malluri, naţionala de fotbal, filmul românesc, poneiul roz, încălzirea globală, Tanacu, Roşia Montană, ecologie etc.

Cum spune şi artistul în interviul din finalul cărţii, e un adevărat „iarmaroc" în aceste texte care dau măsura nebuniei realităţii româneşti. Dar, în acelaşi timp, personajele (politice) cheie se păstrează, nenumărate teme şi situaţii revin cu obstinaţie, o încremenire în greşit, în nedreptate şi-n rău care îl traumatizează pe Dan Perjovschi ajuns să-şi afirme oboseala, limitele rezistenţei şi ale speranţei an după an, după an. Majoritatea textelor pot aparţine oricărui an, sunt perfect permutabile, unele, de altfel, sunt reluate şi updatate. Aici fiind, de fapt, surprinse revolta şi tristeţea profunde ale cărţii, caracterul cumva deşart al „celui mai lung şi mai consistent proiect" al lui Dan Perjovschi, după cum singur admite.

Pesimist rezonabil, sensibil la absurd şi cu un bun-simţ al ironiei, cu o rară inteligenţă critică, deci inepuizabil în a pune punctul pe i, Dan Perjovschi are uriaşul talent de a observa şi de a face comparaţii, trimiteri şi asocieri uluitoare prin semnificaţie: Textele lui, din ce în ce mai scurte, capătă de-a lungul anilor aspectul şi tonul unor bancuri seci ori seamănă cu nişte aforisme („preşedinţii americani ajung o bibliotecă, cei ruşi o votcă").

La capătul acestor ani de „Vis à vis"-uri pline de amărăciune, indignare şi cinism, de absurd şi derizoriu, Dan Perjovschi se dovedeşte a fi deopotrivă un critic al mentalităţii şi al societăţii româneşti, dar şi un extremist de centru (ideologic vorbind, artistul e foarte echilibrat), activist al normalităţii, dar şi detector de paradoxuri, miniaturist al derizoriului şi stilist al absurdului, poet politic şi artist public. Un tip deosebit de inteligent care a rămas plin de energie, normal, natural, simpatic şi generos, deşi, vorba lui, „s-au întâmplat atâtea lucruri în 17 ani, încât mă mir că mai suntem întregi la cap. Oare?".

Info

20/22. Douăzeci de ani de texte, de Dan Perjovschi

Cuvânt înainte de Daria Ghiu

Editura Cartea Românească, 2010