Roman născut din suferinţă
0Al doilea volum al romanului „Crimă şi pedeapsă“, de Dostoievski, se distribuie împreună cu „Adevărul“, la preţul de 12,99 lei. Capodopera scriitorului rus, publicată în 1866, a deschis noua colecţie de beletristică a ziarului „Adevărul“, „101 cărţi de citit într-o viaţă“.
Fiodor Mihailovici Dostoievski (11.11.1821, Moscova - 9.02.1881 Sankt Petersburg) a renunţat de timpuriu la cariera de inginer, pentru a se dedica scrisului. Conform Enciclopedia Britannica, în 1849 el a fost arestat pentru că făcea parte dintr-un grup radical de dezbateri. Condamnat la moarte prin împuşcare, Dostoievski a fost graţiat în ultimul moment şi a executat patru ani de muncă silnică în Siberia. Acolo s-a îmbolnăvit de epilepsie şi a trecut printr-o perioadă de intensificare a credinţei religioase. Ulterior, a scris pentru periodice, lucrând în paralel la cele mai bune romane ale sale. Trecerea prin diversele etape, de la tristeţe şi deznădejde către speranţa eliberării, de la supliciul muncii forţate la ideea că munca este, de fapt, izbăvitoare, de la scepticism la credinţa în divinitate, toate acestea i-au furnizat lui Dostoievski emoţii şi idei prin care şi-a hrănit poveştile.
Vina perfectă
Şi în „Crimă şi pedeapsă", dar şi în alte romane, scriitorul rus a multiplicat temele sale predilecte: credinţa, suferinţa şi sensul vieţii. Operele îi sunt celebre datorită intuiţiei şi profunzimii, precum şi datorită abordării cvasiprofetice a unor probleme din domeniul filosofiei şi al politicii.
„Crimă şi pedeapsă", roman aflat printre cele mai bune ale sale, alături de „Idiotul" şi „Fraţii Karamazov" a avut o naştere „forţată". Dostoievski l-a scris împins de împrejurări, dintr-o nevoie disperată de lichidităţi, din cauza datoriilor pe care le acumulase la jocurile de noroc din diverse cazinouri pe care le frecventa. Opera literară pune reflectorul pe sufletul lui Raskolnikov, un student care ucide şi jefuieşte o bătrână cămătăreasă. Pare să fi înfăptuit crima perfectă, dar sentimentul de vinovăţie care îl copleşeşte nu-i permite să-şi şteargă definitiv urmele.
Roman tensionat, de fină analiză psihologică, „Crimă şi pedeapsă" construieşte, din piese de puzzle pe care le culege pe parcurs, un portret al intelectualului care se crede superior, dar a cărui raţiune este învinsă de porniri viscerale. La început, Raskolnikov simte că gestul său este îndreptăţit, şi crede că victima sa este o „cantitate sufletească" neglijabilă. Vina şi introspecţia scot la iveală, însă, o moralitate de care nu se credea capabil.
Mântuirea prin suferinţă
Hăituit de oamenii legii şi de propriile gânduri, Raskolnikov aută o eliberare din închisoarea remuşcărilor. În el creşte umilinţa, iar personajele pe care le întâlneşte îl ajută să găsească drumul către căinţa totală. Dostoievski încearcă să transmită o idee fundamentală: spovedania este primul pas către mântuire, cale posibilă pentru toţi muritorii.