Restaurarea tablourilor, şantierul „din umbră“ al catedralei Notre-Dame din Paris

Restaurarea celor 22 de picturi din Catedrala Notre-Dame, realizată în apropiere de Paris, este o ''cursă contra cronometru''. Acesta este un alt şantier, rămas în umbra celui de la catedrală, iar lucrările care nu au fost afectate de incendiu trebuie să revină în clădire pentru redeschiderea ei în 2024. Este o operaţiune unică prin amploarea sa şi totul se petrece într-un loc secret, relatează miercuri AFP.

Sosite la şase săptămâni după incendiul din 2019, aceste pânze - 25 în total, dintre care 22 au fost restaurate - sunt împărţite în trei încăperi uriaşe ermetice.

"Aduce puţin cu o cursă contra cronometru", a declarat pentru AFP restauratoarea Laurence Mugnot.

"Doi ani pot părea mult timp, dar de obicei este timpul necesar pentru a restaura un tablou precum 'Le Triomphe de Job'', a spus ea despre imensa lucrare de câţiva metri înălţime a italianului Guido Reni.

Aşadar, pentru a respecta termenele, a fost nevoie de o altfel de organizare. Tablourile trec din mâini de expert în mâini de expert, fără timp de odihnă: de îndată ce o etapă este încheiată, trebuie să se continue cu o altă pânză.

Însă, înainte de a se ajunge acolo, este nevoie de o analiză atentă pentru a se stabili un diagnostic pentru conservare. "Nu se atinge un tablou fără a-i cunoaşte istoria medicală", a subliniat pentru AFP Oriane Lavit, curatoare a patrimoniului în cadrul Centrului de cercetare şi restaurare a Muzeelor Franţei.

Odată cunoscută această istorie, pânzele trec în etapa de curăţare. Cu un tampon de bumbac înmuiat într-un produs de curăţare aprobat, mai mulţi restauratori îndepărtează straturile de mizerie, dar şi de vernis, care interferează cu vopseaua.

Gestul este vioi, dar precis: încheietura mâinii în aer, mişcare circulară, concentrarea atenţiei mai întâi pe zonele cele mai urgente. "Ceea ce dorim este să îi redăm adevărata sa natură", a explicat Laurence Mugnot în timp ce supraveghea curăţarea "Triomphe de Job".

Într-o altă încăpere, din care se degajă un uşor miros de vopsea, Cinzia Pasquali, specialistă în restaurare şi conservare, lucrează la retuşarea unei pânze. Cu o pensulă într-o mână şi o paletă de culori în cealaltă, ea încearcă să completeze zonele uzate pentru a face lucrarea pe deplin vizibilă.

"Utilizăm culori specifice, deoarece sunt culori reversibile. Nu lucrăm cu culori de epocă", a explicat ea, subliniind totodată că este o muncă de echipă, cu numeroase discuţii între specialiştii în restaurare şi conservare.

Dincolo de ea se află Jean-François Hulot, specialist în renovare "suport", care trebuie să se asigure că pânzele - care datează din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea - nu se deteriorează. Aici, niciun miros de vopsea, ci un vag iz de lipici. Obiectul atenţiei sale: "Le Martyre de Saint-Barthélémy" al francezului Lubin Baugin.

Între timp, o altă echipă se ocupă de rame. Şi ele au nevoie de restaurare. "Căldura incendiului a uscat şi fragilizat lemnul", a declarat pentru AFP Jean-Pierre Galopin.

Odată parcurşi toţi aceşti paşi, tablourile sunt depozitate într-o sală dedicată. Dar, înainte de asta, este nevoie de opt-zece persoane pentru a le muta în deplină siguranţă. Picturile vor rămâne acolo până când catedrala se va redeschide.

Condus de Departamentul regional pentru afaceri culturale din Ile-de-France, acest proiect are un cost de 2,7 milioane de euro. Aceasta este cea mai amplă restaurare simultană realizată în Franţa a unor tablouri de format mare.