Reportaj. Soţii Şora, Morgenstern şi Manole, colegi de bancă  cu copiii generaţiei „Singur acasă”: M-am aşezat în bancă şi au început să mă doară degetele

Miercuri, la Muzeul Naţional Cotroceni, Mihai Şora, Maia Morgenstern, Marius Manole, Amalia Enache şi Ana Barton au fost colegi de bancă cu copii din Generaţia „Singur acasă", ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. S-a discutat despre importanţa scrisului de mână, iar copiilor li s-a predat o lecţie de caligrafie şi una despre istoria scrisului de către două profesoare din Bucureşti. „Adevărul” prezintă cum a fost la oră.

Aproape 10.000 de copii români au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, conform datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Cifrele se triplează, dacă ne luăm după rezultatele studiilor şi cercetărilor făcute de organizaţii independente. 

Miercuri, o mică parte din copiii generaţiei „Singur acasă”, a umplut salonul Cerchez din Muzeul Naţional Cotroceni, care a devenit o sală de clasă pe două rânduri. Aici, copiii au devenit colegi de bancă cu personalităţi culturale ale ţării. 

Pe rândul de la geam: prima bancă- Mihai Şora, a doua- Marius Manole, a treia- scriitoarea Ana Barton, în ultima- Luiza Şora. La perete: prima bancă- Maia Morgenstern, în a doua- Amalia Enache. 

Timp de o oră, au redevenit cu toţii elevi la generală alături de cei de azi, din clasele I-IV, aflaţi în grija Organizaţiei Salvaţi Copiii.

Manole: scrisul te reprezintă foarte tare

Marius Manole a povestit că şi el s-a chinuit mult să scrie frumos, să înveţe să scrie cu stiloul. „Scrisul te reprezintă foarte tare”, a spus acesta. Ca actor, Manole are memorie vizuală. Ştie fiecare cuvânt unde este aşezat în pagină, ştie tot, „pentru că aşa învăţ textele şi mai nou, cu timpul, cu anii, am început să le transcriu, ca să le am”.  

„Caligrafia trebuie să fie în şcoli. Copiii trebuie să ştie să scrie în continuare. Nu văd opţională chestia asta, nu mi se pare normal. Vorba aia: vorba zboară, scrisul rămâne. Cam cu asta ne alegem”- Marius Manole.

Morgenstern:„ar fi bună o abordare în joacă”

În cazul Maiei Morgenstern, odată cu revenitul în bancă, au revenit şi amintirile de pe vremea când era elevă.

„Numai ce m-am aşezat aici în bancă şi au şi început să mă doară degetele”.

A ajuns la clasa din salonul Cerchez, stresată şi emoţionată, după cum a mărturisit, pentru că „oricâtă experienţă ţi se pare că ai, nu-i destul”.

A încercat să socializeze cu cei doi colegi ai săi, dar nu a mers uşor. A întrebat formal, dacă nu chiar fals- după cum s-a exprimat actriţa- „vă place să scrieţi?”. Răspunsul a fost scurt şi la obiect: „Nu”.

La desen cum stăm? Mai bine, colegii de bancă ai lui Morgenstern s-au luminat la faţă. O abordare sănătoasă, crede actriţa, un început bun.  

„Şi atunci, dincolo de ce trebuie, de ce nu trebuie...poate ar fi bună o abordare în joacă, la modul cel mai pur şi serios. Începem să ne jucăm, să colorăm, să găsim iar bucuria, plăcerea în a ţine un creion, un stilou, un obiect de lăsat urme pe o foaie de hârtie, iar atunci vor merge şi vor deveni extrem de plăcute. În joacă, în serios, învăţând lucrurile de la alţii, privindu-i pe alţii... La început eu nu aveam caiet şi am rupt o foaie aşa cum făceam într-o copilărie foarte de început. Ne jucăm, pur şi simplu ne jucăm. Învăţăm, dacă se poate, să iubim”- Maia Morgenstern. 

De ce „mama” ca prim cuvânt scris?

Întrebată de ce primul cuvânt pe care copiii îl scriu de regulă este „mama”, actriţa a răspuns că „sunt frumoase literele, sunt extrem de plăcute”. 

„Îmi dau seama că această curgere a literelor ce se înlănţuiesc şi în <<m>> şi în <<a>>, şi iar în <<m>>, şi iar în <<a>>, pentru mine conferă stabilitate, linişte, calm, continuitate. Dincolo de bogăţia, diversitata, complexitatea, simţămintele, gândurilor ce rămân câteodată. Nu de puţine ori se întâmplă discursul să fie convenţional. Ce rămâne: bucuria şi continuitatea”, a explicat Morgenstern. 

Şora: caligrafia, o disciplină intelectuală

În opinia filosofului Mihai Şora, caligrafia e importantă pentru că este o disciplină intelectuală care presupune o anumită stăpânire. 

„Când eram mic, scriam cu peniţa. Puteam scrie subţire partea de sus a literelor şi gros partea inferioară. Eram obişnuiţi să respectăm această regulă, să dăm un anumit fason scrisului propriu. Cu stiloul cu bilă, problema aceasta dispare şi, într-un fel oarecare, se uniformizează, susul şi josul, e mai puţin elocvent în privinţa personalităţii celui care scrie. E mai impersonal”- Mihai Şora.

Despre faptul că recent, s-a apucat de limba japoneză, filosoful a povestit că totul a pornit e la un prieten, coleg de facultate, japonez, pe vremea când studia la universitate, la Grenoble, în Franţa. Pe atunci era un proiect fantezist pe care nu a încercat să îl pună în practică pentru că era de părere că putea să înveţe limba numai dacă ar fi trăit printre japonezi. 

Ora de caligrafie: „Mama este frumoasă”

Ora de caligrafie a fost ţinută de Cristina Senoş, profesoară la Şcoala gimnazială numărul 1 „Sfinţii Voievozi” din capitală. „Ar fi bine să lăsăm acum orice stilou jos”, şi-a început doamna profesoară ora sub privirile uşor confuze ale copiilor. Înainte de toate, exerciţiile pentru mâini- le-au fluturat în aer, au rotit pumnii şi i-au bătut uşor în bancă. 

În ultima bancă, Luiza Şora îi explică colegului exerciţiile- unul mai timid ca celălalt. 

Fiecare copil a primit un cuvânt cu care aveau să construiască propoziţii. Cristina Senoş ştie cum să abordeze copiii, punându-le întrebări care să îi ajute să scape de emoţii. 

„Ultima oară cu cine ai râs?”- „Cu colega mea”, îi răspunde o fetiţă. „Dar cu mami sau tati?”- „Cu mami”.

Apoi se intră în miezul problemei: „Poţi să formezi o propoziţie despre mami şi despre bucurie?”. 

Propoziţia se formează: „Mama este frumoasă”. 

Despre curaj

Alt cuvânt, alt înţeles. Unui băieţel i-a picat „curaj”. „Când ai fost curajos ultima oară? Când ai făcut tu aşa, o nebunie?Ai făcut vreo nebunie vreodată în viaţa ta?”, întreabă doamna Senoş. Nu funcţionează, aşa că: „ai citit vreo poveste în care un personaj a fost curajos, căruia ai vrut să-i semeni?”. Răspuns rapid: Peter Pan, Peter Pan era curajos.

La final, copiii şi-au citit propoziţiile cu voce tare, încurajaţi de profesoară. Un val de enunţuri: 

„Eu cu mama merg în parc”, spune prima voce de copi. Apoi vine o fetiţă, Natalia: „Verişorul meu este frumos”. Are şi dovada, l-a desenat. Alessia îşi laudă caietul: „Acest caiet este frumos”. O dublă dovadă: a desenat în caiet, caietul! 

„Câteodată sunt mai cuminte, alteori am curaj”, şi un sentiment de duioşie străbate clasa de o zi din Cotroceni.

Nu se opreşte aici, căci: „Mama e cea mai frumoasă”.Iris dă lovitura finală: „Mereu trebuie să spunem adevărul”. 

Concluzia elevului Manole

Concluzia orei de caligrafie am auzit-o la plecare, când treceam pe lângă Marius Manole şi persoana care îl însoţea: „Tu ştii lângă ce colegi deştepţi am stat?”.  

Amploarea fenomenului copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate face necesară dezvoltarea unei reţele de servicii specializate destinate acestor copii. Organizaţia Salvaţi Copiii a creat astfel de servicii, adresate atât copiilor, cât şi părinţilor lor şi persoanelor în grija cărora au rămas copiii, începând cu anul 2010, prin intermediul a 17 programe locale. Peste 6.500 de copii şi reprezentanţii lor, persoane în grija cărora au rămas sau părinţi, au beneficiat până acum de servicii de intervenţie directă (suport educaţional, psihologic şi social).

Proiectul Ora de Caligrafie, aflat anul acesta la a doua ediţie, este un concept PiArt Vision organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional Cotroceni. Cu sprijinul Organizaţiei Salvaţi Copiii.