Regizorul „vizionar“ al generaţiei sale, Aureliu Manea, a murit la 69 de ani

Aureliu Manea, regizor talentat din aceeaşi generaţie cu teatrologul George Banu, regizorii Andrei Şerban şi Cătălina Buzoianu, a murit joi, 13 martie, la vârsta de 69 de ani, anunţă Uniter. Artistul era internat din 1991 la Căminul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din Galda de Jos, judeţul Alba şi  foarte rar avea contact cu lumea de afară.

În septembrie 2012, Aureliu Manea a revenit în teatru, la spectacolul de gală „Scrisorile portugheze” de la Teatrul Metropolis din Bucureşti, când a fost lansat şi volumul său, „Texte regăsite. Sfârşitul lumii va fi un clip“.

Aureliu Manea fost creatorul care a îmbogăţit lumea teatrului cu spectacole remarcabile, căci el a înţeles teatrul în epiderma lui gravă, complexă şi adesea derutantă. A trăit într-o profundă şi ascetă discreţie, slujbaş stăruitor al unei etici sănătoase, pierdută, însă. Aceea a purei şi delicatei absenţe. Aşa se face că puţine ştim despre Aureliu Manea, despre regizorul pentru care „spectacolele de teatru sunt sărbători ale vieţii fără bariere“.

Şi totuşi, cei care au avut ocazia să-i vadă creaţiile vorbesc despre geniul şi „nebunia” spectacolelor lui, despre faptul că au văzut şi  simţit  lumea cu alţi ochi după aceste experienţe unice.

Pentru Cătălina Buzoianu, Aureliu Manea „este singurul regizor din ţara noastră a cărui artă s-a convertit în mitologie. Într-un spaţiu care i-ar fi asimilat vocaţia spre mister, el ar fi obţinut statutul unui Grotowski sau al unui Kantor, adică dreptul de a avea laborator. Este singurul dintre noi (noi, ceilalţi, profesioniştii), care merita acest drept. A fost original, inimitabil, unic”, a spus regizoarea. 

Gábor Tompa spunea într-un interviu că este „unul dintre cei care au avut privilegiul să vadă câteva spectacole de Aureliu Manea. Cred că am văzut zece şi toate m-au fascinat:  Arden din Kent de la Ploieşti, Phedra de la Sibiu, Medeea de la Turda,  Aceşti nebuni făţarnici şi Titanic vals de la Teatrul Maghiar din Cluj”. 

Un vizionar original 

Aureliu Manea (4 februarie 1945 - 13 martie 2014) a absolvit „Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică", Facultatea de Regie în 1969, la clasa lui Radu Penciulescu, cu Andrei Şerban în promoţie, având ca spectacol de licenţă montarea după "Rosmersholm" de Ibsen, la Teatrul din Sibiu. De atunci critica a scris laudativ, l-a desemnat ca unic, şi aşa a rămas până când s-a retras din viaţa teatrală în 1991 din motive de sănătate.

Regizorul artistic cu peste 24 de ani experienţă în teatru face parte din linia marilor noştri regizori care au revoluţionat şi reformulat teatrul, alături de Radu Penciulescu, David Esrig, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Andrei Şerban.

A montat spectacole de teatru de papuşi şi operă. Căuta tema din text, cheia spectacolului, energiile sacre, şi crea imagini pe scenă. Avea respect pentru actor. Iubea publicul. A montat în vremea lui Ceauşescu urmărit de nedreptate, pe scenele din ţară, la Turda, la Cluj, la Sibiu.

A uimit publicul cu harul şi originalitatea sa în spectacole experimentale ca “Anotimpuri” de Arnold Wesker, la Teatrul “Matei Millo” din Timişoara,cât şi cu spectacole clasice ca “Trei surori” de A. P. Cehov, la Teatrul de Stat din Ploieşti. Încurajat de criticul Valentin Silvestru, a scris articole, studii, publicând cărţi însemnate precum: „Spectacole imaginare”, „Confesiuni” sau „Energiile spectacolului”.