Radu Paraschivescu, despre „Supunerea“ lui Houellebecq: „Este o carte care te scoate din fotoliu, din reperele tale obişnuite“
0Sâmbătă, 23 mai, a avut loc lansarea ultimului roman semnat de Michel Houellebecq, „Supunere“, la standul Editurii Humanitas de la Bookfest. Au participat Denisa Comănescu, Radu Paraschivescu, Sever Voinescu şi Radu Naum.
„Supunere“, controversatul roman despre islamizarea Franţei în 2022, scris de Michel Houellebecq, a fost lansat pe 23 mai, în cadrul Salonului de Carte Bookfest. Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, îl consideră un roman distopic, în sensul lui Orwell şi al lui Huxley, „un mare roman, realizat literar impecabil“.
Poate fi citit ca roman vizionar. Houellebecq a dat un interviu care a rămas antologic în „Paris Review“, în care spune: „N-am vrut să epatez, n-am vrut să enervez, ci, pur şi simplu, mi-am imaginat că în starea actuală a lucrurilor Occident se poate întâmpla aşa ceva“.
Scriitorul Radu Paraschivescu a venit la lansare cu numărul scos de „Charlie Hebdo“ la o săptămână după atentat.
Bernard Maris, care este prieten cu Houellebecq, laudă cartea. Este asasinat (n.r – în atentatul de la „Charlie Hebdo“), pe 7 ianuarie, în aceeaşi zi în care apare numărul din „Charlie“ despre „Profeţiile magului Houellebecq“. Într-o emisiune înregistrată, Houellebecq face ceva ce multă lume n-ar fi crezut că poate: izbucneşte în plâns la secunda 44 a unui interviu. Interviul există pe Youtube.
Este o carte care te scoate din fotoliu, din reperele tale obişnuite.(...) Ca geografie proprie şi figurată a acestei cărţi, atrag atenţia asupra locului în care se desfăşoară o bună parte a acţiunii. Există geografia pariziană, cu o acţiune nu întâmplător desfăşurată în arondismentul V. Acolo nu e numai Pantheonul, acolo este şi Marea Moschee.
Unii cititori cred că Marea Moschee este o invenţie. Nu. (...) Tot acolo există Institutul Lumii Arabe şi majoritatea instituţiilor de învăţământ liceal şi superior. Miza în cartea lui Houellebecq nu este economia, ci educaţia, care să ducă la o politică familială de tipul acomodării cu preceptele Islamului. Aceasta este, cred, legenada geografică a Parisului. (...)
Restul ţine de geografia interioară, de opţiune. Ce faci? Te supui? Supunerea este învăluită în blândeţe, în contextul Islamului. Ne este descrisă drept punctul absolut al fericirii. (...) Ne ducem la dicţionar şi ce aflăm? Că supunerea înseamnă îmblânzire, subjugare, inclusiv supunere cu armele sau cucerire. Ce faci? Accepţi? Dacă eşti decan, accepţi şi te îngraşi financiar şi ajungi şef al diplomaţiei, cum ajunge domnul Rediger în carte.
Cartea asta, care este fals profetică,vorbeşte despre puterea noastră de a opta, de a ne găsi jaloane într-o lume care se relativizează din ce în ce mai mult, din ce în ce mai apăsat.