Prinţul Mihai Dimitrie Sturdza a murit la Paris. Aristocratul avea 86 de ani şi se temea că nimic nu va mai fi ca înainte

Prinţul Mihai Dimitrie Sturdza, istoric şi diplomat, a murit la Paris, la vârsta de 86 de ani, a anunţat istoricul Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu, sâmbătă, pe pagina sa de Facebook.

Descendentul uneia dintre cele mai vechi şi ilustre familii domnitoare şi boiereşti din Moldova, care a dat doi domnitori în Moldova, Ioniţă Sandu Sturdza (1822- 1828) şi Mihail Sturdza (1834 -1849), precum şi un prim-ministru al României, D.A. Sturdza (care a fost şi preşedinte al Academiei Române, şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal), Mihai Dimitre Sturdza s-a stins din viaţă la Paris. În ultimele zile de viaţă, aristocratul era cufundat în studii, fiind „niţel necăjit” din cauza crizei provocate de coronavirus.

„Cu câteva zile înainte de Sfintele Paşti, am vorbit la telefon. Era niţel necăjit din cauza drumului pe care o ia omenirea, obligată de coronavirus, şi se temea că nimic nu va mai fi <<ca înainte>>. Cu toate astea, lucra în continuare la Enciclopedia lui şi visa să vadă noi volume apărute”, a scris, printre altele, istoricul Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu. 

Copilăria lui Mihai Dimitrie Sturdza s-a petrecut, idilic, la Iaşi, până în vara anului 1944, când familia a fost nevoită să se refugieze la Bucureşti.  După ce a terminat liceul „Dimitrie Cantemir“, în loc să ajungă pe băncile universităţii, a fost aruncat în spatele gratiilor doar pentru că purta numele ilustru. În 1952, el şi alţi tineri aristocraţi au fost închişi pentru omisiune de denunţ şi atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară, după cum scrie Humanitas. Fără proces, a fost condamnat la trei ani de închisoare. A fost eliberat cu un an mai devreme, după ce a trecut pe la Jilava, la Ghencea, iar apoi la Bicaz şi Oneşti. 

Mihai Dimitrie Sturdza a ajuns la Facultatea de Filologie din Bucureşti  pe care a absolvit-o în 1959. Anul următor, aristocratul ajungea învăţător la o şcoală din Merenii de Jos, o comună aflată în Teleormanul de azi. A rămas aici însă numai un an, reuşind ulterior să devină traducător de documentaţie tehnică la un institut de cercetare din Bucureşti. 

Patru ani mai târziu, Mihai Dimitrie Sturdza s-a stabilit în Franţa unde a ajuns să lucreze la Departamentul de schimburi culturale cu străinătatea al ministerului francez de externe. Totodată, a devenit şi interpretul oficial al preşedinţilor Franţei Charles de Gaulle şi Valéry Giscard d’Estaing. 

A urmat finalizarea studiilor, cu o diplomă din partea Institutului de Ştiinţe Politice din Paris. Din 1986, până în 1995, a fost redactor politic la Departamentul român de la Institutul de Cercetări al postului de radio Europa Liberă din München. În 1991, Mihai Dimitrie Sturdza a revenit în ţară

Conform Humanitas, a publicat numeroase articole în presa culturală şi ştiinţifică din ţară şi din străinătate, iar reputaţia de genealogist şi-a câştigat-o cu volumul de 668 de pagini in-quarto „Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople”, publicat la Paris în două ediţii, în 1983 şi în 1999, care a fost premiat de Academia Internaţională de Heraldică şi Genealogie. În ţară a publicat şi alte lucrări, dar cele mai importante sunt cele trei volume din „Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică” (Editura Simetria, 2004; 2011; 2014), al căror coordonator şi autor principal este.