Prietenia dintre scriitorii Ernest Hemingway şi James Joyce, dincolo de anecdota scandalurilor din baruri

Începând cu boom-ul economic din 1920, Parisul redevenea capitala culturală a Europei, reunind artişti din întreaga lume, precum Pablo Picasso, Salvador Dali, Ernest Hemingway, James Joyce, sau Ezra Pound. În Parisul interbelic s-au legat multe prietenii între artişti, una dintre acestea fiind cea dintre americanul Hemingway şi irlandezul Joyce, camarazi de băutură care, deşi nu făceau exces de complimente, s-au respectat mai mult decât se crede.

Ernest Hemingway (1899-1961) şi James Joyce (1882-1941) s-au întâlnit în 1921, în faimoasa librărie ”Shakespeare and Company”, deţinută de Siliva Beach, unde avea să fie publicat pentru prima dată, „Ulise”, romanul lui Joyce. 

Hemingway era tânăr, la începuturile sale literare, iar Joyce scrisese deja „Oameni din Dublin” (Dubliners, 1914) şi „Portret al artistului la tinereţe” (A Portrait of the Artist as a Young Man, 1916)

Startul relaţiei celor doi a fost facilitat de un prieten de-al lui Hemingway. Scriitorul american ajunsese cu soţia sa, Hadley, în Paris, urmând sfatul lui Sherwood Anderson care nu le-a recomandat Italia, oferindu-le şi câteva scrisori de introducere pentru Joyce, Ezra Pound sau Gertrude Stein, conform ”Dictionary of Midwestern Literature, Volume 1: The Authors”, editat de Philip Greasley. 

„Ocupă-te de ei, Hemingway!”

Despre relaţia celor doi se ştie mai ales că erau prieteni de pahar, fiind celebră anecdota conform căreia, în baruri, Joyce stârnea scandaluri pentru ca apoi să se adăpostească în spatele lui Hemingway spunându-i „Ocupă-te de el, Hemingway! Ocupă-te de el!” 

Totuşi, aşa cum punctează şi autorii volumului „Hemingway's Neglected Short Fiction: New Perspectives” (editat de Susan Beegel), „relaţia lor era mai mult decât una socială”, Hemingway putând fi considerat unul dintre primii discipoli ai lui Joyce, după cum îl numeşte Frank O'Connor, unul dintre puţinii critici care s-a ocupat de studiul influenţei literare pe care irlandezul ar fi avut-o asupra americanului.

Domnul Joyce

Deşi adesea criticii punctează că autorul romanului „Adio, arme” nu ar fi recunoscut că scriitorul irlandez ar fi avut vreo influenţă asupra lui, într-una din scrisorile sale, chiar Hemingway scria că Joyce (foto: dreapta) era singurul scriitor în viaţă pe care îl respecta.

„Jim Joyce a fost singurul scriitor în viaţă pe care l-am respectat vreodată. Avea problemele lui, dar putea să scrie mai bine decât oricine. Ştiam. Ezra era drăguţ, şi bun, şi prietenos, şi un poet şi un critic minunat. Gertrude Stein a fost drăguţă până la menopauză. Dar cel pe care l-am respectat a fost domnul Joyce...”

Un gigant modest 

Faptul că respectul era reciproc îl confirmă şi  Willard Potts care atrăgea atenţia că Joyce ar fi citit şi criticat manuscrisele lui Hemingway (foto: jos), „lucru pe care se pare că nu îl făcea pentru nimeni altcineva”. Într-un interviu cu jurnalistul danez Oleg Vinding, Joyce îşi lăuda atât prietenul, al cărui stil de viaţă aventuros îl admira, cât şi scriitura acestuia. 

„E un scriitor bun, Hemingway. Scrie aşa cum e. Ne place de el. E un ţăran mare şi puternic, puternic ca un bivol. Un sportiv. Şi gata să trăiască viaţa despre care scrie. Nu le-ar fi scris (aventurile- n.r.) niciodată aşa dacă trupul nu i-ar fi permis să le trăiască . Dar giganţii ca el sunt cu adevărat modeşti; în spatele formei lui Hemingway, e mult mai mult decât ştiu oamenii”- Joyce despre Hemingway, citat de Richard Ellmann, unul dintre biografii scriitorului american.   

De asemenea, într-o scrisoare adresată unui prieten, scriitorul irlandez vorbea despre probabil cel mai mare talent al lui Hemingway, acela de extraordinar povestitor.

„A subţiat vălul dintre literatură şi viaţă, lucru pe care fiecare scriitor tânjeşte să îl facă. Ai citit <<Un loc curat şi bine luminat>>?...Este măiestrit. Într-adevăr, e una dintre cele mai bune povestiri scrise vreodată”. 

Hemingway s-a lăsat şi nu s-a lăsat mai prejos, dacă e să acordăm atenţie comentariilor sale cu privire la „Ulise”, citate de Ellman, roman pe care nu l-ar fi citit însă decât până la jumătate.„Joyce are o carte a naibii de minunată”, îi scria acesta lui Anderson, adăugând că „este cel mai mare scriitor din lume”. 

Cât timp au locuit în Paris, Hemingway a activat ca jurnalist, iar în 1923, pentru că Hadley rămăsese însărcinată şi îşi dorea să nască în America de Nord, unde spitalele erau mai bune, cuplul american s-a mutat în Toronto. Fiul lor s-a născut în octombrie 1923, iar în ianuarie 1924, au revenit, alături de acesta, în Paris, unde Hemingway a continuat să se dezvolte în compania prietenilor săi intelectuali. La rândul său, acesta a contribuit la vieţile acestora, prin spiritul său aventuros.