Premiul Naţional al Uniunii Scriitorilor pe 2018, acordat lui Andrei Pleşu: Profesiunea de scriitor are un contur difuz

Premiul Naţional al Uniunii Scriitorilor pe 2018 i-a fost decernat publicistului Andrei Pleşu de ministrul Culturii, Valer-Daniel Breaz, luni seară, în cadrul galei care a avut loc la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, care a mărturisit că nu s-a identificat niciodată cu profesiunea de scriitor, având un contur difuz, mai ales când ai la îndemână doar o foaie albă şi un pix.

„Sunt foarte mişcat. Sunt şi puţin mirat, pentru că niciodată nu m-am identificat cu profesiunea de scriitor, pentru că pur şi simplu este o profesiune cu un contur difuz. Îmi aduc aminte că domnul Noica, când îşi căuta un loc de retragere din Bucureşti, şi găsise la un moment dat o soluţie, un sat din zona Păltiniş, a venit primarul, care a fost informat că un străin s-a instalat în sat, şi l-a întrebat ce e, cu ce se ocupă? Şi el a zis - că i-a fost ruşine să spună că e filosof  - scriitor. Şi atunci, primarul, perplex, a spus: Pot să vin şi eu mâine să văd cum faceţi?”, a istorisit Andrei Pleşu spre amuzamentul întregii săli.

Publicistul a vrut să puncteze faptul că profesiunea „nu are un contur clar”.

„ (...) Ca scriitor ai doar o foaie albă şi un pix. E cam puţin. Eu, care am fost cândva şi critic de artă, ştiu cum arată un atelier de pictor, de sculptor, este ditamai fabrica. Scriitorul este într-o zonă mult mai discretă, tehnologic vorbind”.

„Mi-am recunoscut această înclinaţie în clipa în care la emisiuni de televiziune mă întrebau ce să se scrie pe burtieră: filosof, profesor? Filosof mi se pare greu de susţinut, profesor - suntem o ţară nu numai de poeţi, ci şi de profesori. Şi am zis scriitor. Mi se părea că este un gest de modestie, dar îmi dau seama că era un gest de aroganţă, de suficienţă şi vă mulţumesc că mă încurajaţi”, a spus Andrei Pleşu, în aplauzele audienţei.

Pleşu a dezvăluit, glumind, ce l-a făcut să continue în această profesiune.

„Totuşi, un episod din 1990 mi-a dat conştiinţa că ceva în fiinţa mea iradiază spre ideea de vocaţie scriitoricească. Într-un articol din România Mare, Corneliu Vadim Tudor a spus că eu aş fi intrat în apartamentul lui Ceauşescu la Revoluţie şi i-am furat stiloul. Înseamnă că omul acela a simţit o afinitate. Puteam să fur o mie de lucruri. Vă asigur că nu eu l-am furat. Dar m-a interesat această asociere şi mi-a dat curajul să continui. Că nu eu am furat, asta mi-a confirmat după vreo două zile un ofiţer de armată, pe care nu-l cunoşteam, cu care m-am întâlnit întâmplător pe strada Brezoianu şi care mi-a spus: Domnʼe, am văzut ce a spus domnul Tudor despre dumneavoastră, dacă îl daţi în judecată, chemaţi-mă martor, pentru că eu am furat stiloul!”, a povestit Pleşu.

Premiul pentru Debut a fost acordat Irinei Roxana Georgescu pentru volumul „Noţiuni elementare”, editura Cartea Românească, 2018, lui Mirel Taloş pentru „Colecţionarul de nuduri”, apărut la editura RAO, şi lui André Ferenc pentru „Szotagadó”, editura Jelenkor, 2018 (propunerea Comisiei pentru minorităţi).

„Sper ca volumul meu de poezie să confirme şi să scriu poezie tot mai bine”, a spus Irina Roxana Georgescu.

„Sunt extrem de onorat. Este o carte în care n-am avut încredere. Am scris acest modest roman într-o perioadă în care aşteptam să fiu numit secretar de stat la ministerul Culturii şi domnul Sorin Grindeanu tot amâna această numire şi mi-am umplut timpul scriind această carte, motiv pentru care pot să spun, mai în glumă mai în serios, că este singura realizare a Guvernului Grindeanu”, a declarat Mirel Taloş.

André Ferenc a spus că este onorat de premiu, completând că mama şi sora sa se ocupă cu îmbunătăţirea relaţiilor interetnice din România. Rugat din sală să recite un poem în maghiară, scriitorul s-a conformat.

Două premii „Mircea Ciobanu”, ediţia a IV-a, au fost acordate lui Constantin Mateescu pentru întreaga activitate şi lui Andrei Novac pentru volumul „Prin închisori şi prin libertate”, editura Cartea Românească, 2018.

„Am încercat prin titlu, la 30 de ani de la Revoluţie, să amintesc de oamenii care au murit, chiar dacă textul din carte nu are legătură cu asta”, a spus Andrei Novac.

La categoria Premiile pentru literatura în limbile minorităţilor au fost acordate recompense pentru: Ferencz Imre, cu volumul “Válogatott Versek”  -  titlu în limba română: „Poezii alese”, editura Hargita, Miercurea Ciuc, 2018, şi lui Zoran Vuxanovici cu „Фрагмент” - titlul în limba română: „Fragment” (poezii).

George Volceanov a fost câştigător al Premiului Cartea de traduceri pentru volumul „W. Shakespeare - Regele Lear”, apărut la editura Tracus Arte.

Premiul Cartea pentru copii şi tineret a fost acordat Adinei Rosetti pentru „Povestea kendamei pierdute”, editat la Arthur, iar Premiul Cartea de teatru lui Radu F. Alexandru, pentru „Ultima dorinţă”, apărut la editura Polirom.

„Ultima dorinţă poate însemna un lucru pe care îl consider esenţial: înseamnă posibilitatea de a-ţi putea identifica raţiunea care îţi conduce şi dă sens vieţii. Asta înseamnă pentru mine ultima dorinţă. Dacă în acest drum ai şansa să întâlneşti nişte oameni care îţi dau sentimentul că nu eşti singur şi au un rost căutările tale, atunci te poţi considera un om privilegiat”, a mărturisit Radu F. Alexandru.

Alex. Ştefănescu a anunţat câştigătorul categoriei Cartea de critică, eseu şi istorie literară - Horia Roman Patapievici, pentru „Două eseuri despre paradis şi o încheiere”, editura Humanitas.

Despre frumuseţe a fost tema discursului lui Horia Roman Patapievici: „Toate lucrurile care prilejuiesc întâlnirea noastră aici ţin de frumos. Oricare dintre noi, într-o formă sau alta, slujeşte frumosul şi îl oficiază după posibilităţi. Cartea pe care aţi premiat-o pleacă de la o observaţie: arta poate fi folosită şi altfel decât pentru contemplaţie sau pentru plăcerea contemplării frumosului, arta poate fi folosită pentru a ne transforma simţurile într-un fel în care, odată transformate, ele devin ceva care este la nivelul genialităţii operei cu pricina. Asta înseamnă să capeţi simţuri paradisiace. Arta bună se recunoaşte după aceea că îţi formează simţurile pe care le-am fi avut dacă nu am fi fost izgoniţi din Paradis”.

Premiul special a fost acordat lui Vintilă Mihăilescu pentru opera „Etnogeneză şi ţuică”, editura Polirom, şi lui Ioan T. Morar, cu „Şapte ani în Provence”, editura Polirom.

Lui Ovidiu Genaru i-a fost atribuit Premiul Cartea de poezie pentru „La opt, gaura cheii şi alte patimi”, apărută la editura Junimea.

„Sunt un flutură vânt printre stiluri şi generaţii literare, neafiliat vreunuia, aşa că pentru unul ca mine este un mare privilegiu să fiu luat în seamă de elita scriitoricească de la Bucureşti (...). Eu am mai primit cândva această distincţie, în 1974, pe când „Miţa Bicilista făcea ultima cursă cu trupul ei de Da Vinci” (...). Premiul de astăzi atestă că şi la 85 de ani se poate să fii antum (...). Poezia a fost pentru mine drogul care a făcut să-mi bată inima chiar şi duminica”, a spus poetul Ovidiu Genaru, încheind cu un vers care nu-i aparţine: „În acest veac, cu atâtea pofte aculturale, popoarele fără poezie sunt destinate frigului”.

Premiul Cartea de proză a fost acordat Gabrielei Adameşteanu, pentru „Fontana di Trevi”, editat de Polirom. „Este un an cu nişte cărţi foarte-foarte bine scrise de scriitoare. Când scrii o carte, nu te gândeşti că eşti într-o competiţie. Cu toată mulţumirea pe care o acord juriului, acum ştiu că valoarea cărţii, după ce trece timpul, se măsoară în timp. Eu am mai luat premiul în 1984 cu „Dimineaţa pierdută” şi au trecut foarte mulţi ani până când cartea s-a stabilizat”, a spus Gabriela Adameşteanu pe scenă.

Amfitrionul serii a fost Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor.  

Juriul care a decernat Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2018 a fost alcătuit din: Dan Cristea (preşedinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban, Angelo Mitchievici, Vasile Spiridon, Alex. Ştefănescu şi Răzvan Voncu (membri).