Povestea legendarului Geronimo, spaima Americilor
0Geronimo (Goyaale), liderul apaş din fruntea defensivei împotriva armatelor americane, este unul dintre acele personaje care prin faptele de bravură sub semnul istoriei şi al legendei au devenit simboluri universale.
Născut în 1829 în canionul No-Doyohn din Mexic, Geronimo a continuat cu curaj şi stăruintă tradiţia rezistenţei în faţa colonizării din sud-vest, organizând raiduri în Sonora şi Chiuahua. După ani de lupte, s-a predat americanilor în 1886, petrecând apoi 2 decenii în temniţă, dar câştigând celebritatea.
O veritabilă legendă a sălbaticelor ţinuturi de la frontiere, apaşul era un vânător foarte talentat, care potrivit poveştilor, ar fi înghiţit inima primei sale prazi pentru a-şi asigura succesele viitoare. Semi-nomadismul a fost un element definitoriu în viata lui Geronimo. Aparţinea unei mici ginţi din tribul Chricahua, Bedonkohe, la rândul său parte din comunitatea de apaşi care număra undeva în jur de 8000 de oameni. Apaşii erau înconjuraţi de duşmani: nu doar mexicani, ci şi alte triburi, precum Navajo sau Comanche. Jefuirea vecinilor era şi ea la ordinea zilei. Drept răspuns, guvernul mexican a stabilit recompense pentru scalparea indienilor, inclusiv a copiilor. Asta nu i-a descurajat în niciun fel pe Geronimo şi oamenii săi, la numai 17 ani deja condusese 4 raiduri reuşite. Tot atunci s-a îndrăgostit de o fată pe nume Alope, cu care a avut 3 copii.
Soarta însă l-a lovit crunt în momentul în care, plecat într-o călătorie cu scop comercial, soldaţii mexicani i-au atacat tabăra. Când s-a întors, şi-a găsit familia ucisă. Urmând tradiţia apaşilor, a dat foc bunurilor rămase şi apoi, cuprins de durere, s-a retras în sălbăticie pentru a-şi plânge morţii. Şi aici iar intervine legenda, care spune că ar fi auzit voci care l-au asigurat că nicio puşcă nu îl va putea ucide.
Recăpătându-şi puterile, Geronimo a adunat o oaste de 200 de oameni şi cu toţii au plecat să îi vâneze pe soldaţii mexicani care i-au ucis familia. După 10 ani de hărţuiri constante, Geronimo şi-a dus la bun sfârşit răzbunarea pe guvernul mexican. Lucrurile însă au început să se schimbe de pe la 1850, când ca urmare a războiului dintre americani şi mexicani încheiat prin tratatul de la Guadalupe Hidalgo, cei dintâi au acaparat bucăţi mari de teritoriu, inclusiv din cel aparţinând apaşilor. Încurajaţi de descoperirea aurului în sud-vest, coloniştii şi minerii au năvălit în ţinuturile lor, perturbându-le aşezările.
Apaşii şi-au înăsprit atacurile, care includeau ambuscade violente. Liderul tribului Chiricahua însă, socrul lui Geronimo, pe nume Cochise, intuia încotro se îndreptau lucrurile. Dezamăgindu-si profund ginerele, acesta a pus capăt războiului cu americanii în 1872 şi a fost de acord cu organizarea unei rezervaţii pentru comunitatea sa pe un teren foarte apreciat din proprietatea apaşilor. La numai câţiva ani însă, Cochise a murit, iar guvernul federal nu şi-a mai raspectat înţelegerea, mutându-i pe apaşii Chiricahua la nord împreună cu membrii unor alte triburi astfel încât să se mute coloniştii pe fostele lor terenuri. Fapta reprobabilă l-a înfuriat şi mai tare pe Geronimo, care a şi reînceput atacurile.
Citiţi continuarea articolului pe www.historia.ro