Paşaportul, prin ochii Hertei Müller

În volumul apărut în Germania în 1986, „Omul este un mare fazan pe lume“, laureata cu Nobel descrie compromisurile emigrării. Cartea publicată în peste 20 de ţări va fi şi în librăriile româneşti la începutul lunii mai, fiind tradusă pentru prima dată în limba română de Corina Bernic.

România anilor '80.  În  volumul Hertei Müller, intitulat „Omul este un mare fazan pe lume" şi apărut în limba germană în 1986,  familia şvabă  Windisch aşteaptă de ceva vreme să primească de la autorităţi documentele pentru emigrare. Tot mai mulţi consăteni reuşesc să plece din Banat - numai viaţa celor din familia Win­disch pare să se fi oprit în loc, până când fiica, Amalia, este nevoită să cedeze avansurilor unui miliţian „dispus să-i ajute".  Volumul „Omul este un mare fazan pe lume" va apărea la începutul lunii mai la Editura Humanitas Fiction.

O Românie a scrisorilor deschise

Ca toate scrierile Hertei Müller, şi „Omul este un mare fazan pe lume" este o carte care „îţi va rămâne multă vreme în minte după ce o citeşti", apreciază traducătoarea Corina Bernic. Volumul, de un lirism dureros, te copleşeşte „prin acel sentiment al neputinţei în faţa unei vieţi aflate la cheremul unor mărunţi funcţionari ai statului sau ai bisericii, precum miliţianul sau preotul satului care aşteaptă favoruri de orice tip pentru eliberarea de documente necesare emigrării sau precum poştăriţa care ori deschide scrisorile şi le povesteşte miliţianului, ori bea banii pe care oamenii îi plătesc pentru timbre", punctează traducătoarea.

Astfel, un paznic explică, în volumul Hertei Müller, de ce scrisorile nu ajung niciodată la destinaţie în România acelei perioade: „Poştăriţa ne ia plicurile şi banii pentru timbre. Din banii de timbre îşi cumpără ţuică. Citeşte scrisorile şi le aruncă la gunoi. Iar când miliţianul nu are treabă în depozit, stă lângă poştăriţă în spatele pupitrului şi trage şi el la măsea (...) Sute de scrisori a băut  deja poştăriţa. Iar pe alte sute le-a povestit miliţianului".

„Omul este un mare fazan pe lume" este  „o carte despre o lume distrusă sufleteşte de război şi îngenuncheată apoi de către comunism, o lume care îşi măsoară timpul invers, în numărul de zile rămase până la primirea actelor pentru paşaport", subliniează traducătoarea Corina Bernic.

Inspirat din propria biografie

„O baladă a emigrării. Apropierea dintre oameni se fărâmiţează, prietenii devin duşmani suspicioşi. Nimic nu se poate obţine normal, ci numai pe căi întortocheate. Plonjând de la suprafaţa temporală în adâncuri mitice, ceea ce ni se relevă aici este, în stricteţea sa poetică, o contribuţie majoră la tema secolului: emigraţia", scria, despre volum,  „Saarbrücker Zeitung". În 1982 autoarea Herta Müller, laureată cu Nobel în 2009, debuta cu volumul de povestiri „Niederungen" / „Ţinuturile joase", masiv cenzurat în România, a cărui versiune integrală a apărut în Germania în 1984.

Ameninţarea din partea Securităţii a obligat-o pe Herta Müller să plece din ţară în 1987. Aşadar, volumul „Omul este un mare fazan pe lume" a fost scris într-o perioadă a propriilor frământări. Asemenea scriitoarei, protagonistele cărţilor ei reuşeşc să părăsească o ţară în plină dictatură, denumită „cealaltă ţară", simţindu-se însă alienate în cea de adopţie, Germania. Astfel, „Omul este un mare fazan pe lume", dar şi „Călătorie într-un picior" reiterează tema dislocării, a alienării şi, mai ales, a singurătăţii.

Serie de autor

În luna octombrie, în seria de autor „Herta Müller"  urmează să apară volumul de eseuri „E mereu aceeaşi zăpadă şi mereu acelaşi neică", în traducerea lui Alexandru Al. Şahighian. Volumul va fi publicat mai întâi în limba germană de Editura Hanser Verlag, în vara acestui an. La Editura Humanitas Fiction, în cadrul  seriei de autor „Herta Müller", coordonată de Denisa Comănescu, au fost editate până acum volumele „Leagănul respiraţiei", „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", „Călătorie într-un picior", „Omul este un mare fazan pe lume".