Papa, funcția care a schimbat soarta omenirii. Cine au fost episcopii care au ținut piept barbarilor și comuniștilor
0De-a lungul veacurilor, Papa a fost mai mult decât un lider religios – a fost martor și uneori actor în marile răscruci ale istoriei. De la chemarea la cruciade a Papei Urban al II-lea până la diplomația tăcută a lui Pius al XII-lea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sau sprijinul discret al lui Ioan Paul al II-lea pentru mișcările anticomuniste din Europa de Est, rolul pontifului a modelat conștiințe și a influențat destine.
Acest rol l-a avut și cel de-al 266-lea Papă, Francisc I – el a vorbit despre migrație, inegalitate, criza climatică și a fost primul care a semnalat derapajele Bisericii Catolice. Cine va fi următorul lider de la Vatican și cât va implica politicul în discursul său... doar Dumnezeu știe.
1. Sfântul Petru, deschizătorul de drumuri
(c. 30-64 d.Hr.)
Sfântul Petru, unul dintre primii 12 apostoli ai lui Iisus Hristos, este recunoscut în mod tradițional ca primul episcop al Romei și, prin urmare, primul Papă. Iisus l-a numit „stânca“ pe care avea să fie construită Biserica, acordându-i autoritate spirituală (conform Evagheliei după Matei). Petru a condus comunitatea creștină timpurie și s-a confruntat cu persecuția sub stăpânirea romană. În cele din urmă, a fost martirizat – răstignit cu capul în jos – în timpul domniei împăratului roman Nero. Mormântul său se află sub Bazilica „Sf. Petru“ din Vatican, un simbol al autorității papale de atunci. Toți papii următori sunt considerați succesorii săi.
2. Papa Grigore I (Grigorie cel Mare), cel care a convertit anglo-saxonii păgâni
(din 590 până la moartea sa în 604)
Grigore cel Mare a fost unul dintre principalii reformatori ai Bisericii, care a contribuit la modelarea creștinismului medieval. Fost prefect roman și apoi călugăr (este primul călugăr devenit Papă), a adus papalității rigoare administrativă și profunzime spirituală. A reformat administrația Bisericii, a promovat activitatea misionară (în special convertirea anglo-saxonilor în Anglia) și a dezvoltat practici liturgice, inclusiv cântarea gregoriană. De asemenea, a scris lucrări teologice influente, cum ar fi un ghid pentru episcopi.
Conducerea lui Grigore într-o perioadă de ciumă și de instabilitate politică a marcat un punct de cotitură în rolul Bisericii în societatea occidentală. Grigorie este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica din Imperiul Roman de Apus, cât și în Biserica din Imperiul Roman de Răsărit. Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor.
3. Papa Leon I, cel care l-a înfruntat pe Attila barbarul
(din 440 până la moartea sa în 461)
Papa Leon I sau cel Mare a întărit autoritatea papalității afirmând primatul Episcopului Romei asupra altor episcopi. El este cel mai cunoscut dintre papi pentru că s-a confruntat cu Attila Hunul în 452, convingându-l să se abată de la jefuirea Romei – un act care a sporit puterea morală a papalității.
Din punct de vedere teologic, Leon cel Mare a fost esențial la Sinodul de la Calcedon (451), unde votul său a ajutat la definirea naturii duale a lui Hristos (pe deplin Dumnezeu și pe deplin om). Mai târziu, a fost declarat Doctor al Bisericii pentru scrierile și conducerea sa. Leon I este socotit unul dintre Părinții Bisericii, venerat ca sfânt în Biserica Romano-Catolică și în Biserica Greacă.
4. Papa Urban al II-lea, cel care a folosit creștinismul ca țel de război
(din 1088 până la moartea sa în 1099)
Urban al II-lea este cel mai bine cunoscut pentru inițierea primei cruciade în 1095 la Consiliul de la Clermont. Într-un discurs dramatic, el le-a cerut creștinilor occidentali să ajute Imperiul Bizantin și să recupereze Țara Sfântă de sub controlul musulman, oferind recompense spirituale precum iertarea păcatelor (indulgențele).
Apelul său a stârnit un val de fervoare religioasă și campanii militare care au modelat Europa medievală și relațiile creștin-musulmane timp de secole. Urban a lucrat, de asemenea, pentru a reforma practicile Bisericii și pentru a întări influența papală asupra conducătorilor într-o perioadă de corupție pe scară largă.
5. Papa Inocențiu al III-lea, cel care s-a poziționat deasupra regilor
(din 1198 până la moartea sa în 1216)
Inocențiu al III-lea a exercitat o influență imensă atât din punct de vedere spiritual, cât și politic. El a pretins autoritatea asupra tuturor monarhilor creștini, a intervenit în disputele regale și a susținut apariția unor noi ordine religioase precum franciscanii și dominicanii. El a convocat cel de-al patrulea Sinod Lateran în 1215, unul dintre cele mai importante concilii ale Bisericii înainte de Trent, care definea doctrine precum transsubstanțiarea (schimbarea întregii substanțe a pâinii în substanța Trupului lui Cristos și a întregii substanțe a vinului în substanța Sângelui) și cerea spovedania anuală. Inocențiu a lansat a IV-a cruciadă (deși a jefuit în mod infam Constantinopolul) și a solidificat puterea papală la apogeul ei medieval.
6. Papa Leon al III-lea, cel care l-a încoronat pe Carol cel Mare
(din 795 până la moartea sa în 816)
Leon al III-lea este cunoscut pentru că l-a încoronat pe Carol cel Mare ca Împărat al Romanilor în ziua de Crăciun a anului 800, reînviind ideea unui Imperiu Roman de Apus și legând papalitatea de puterea imperială. Acest act a întărit influența politică a Bisericii și a pus bazele Sfântului Imperiu Roman. Alianța lui Leon cu Carol cel Mare l-a protejat și de nobilimea romană care încercase să-l destituie. Deși nu este un teolog, priceperea politică a lui Leon a modelat rolul Bisericii în politica europeană timp de secole.
7. Papa Pius al V-lea, cel care i-a învins pe otomani
(din 1566 până la moartea sa în 1572)
Pius al V-lea a jucat un rol central în punerea în aplicare a reformelor Conciliului de la Trent, care fusese întrunit pentru a contracara reforma protestantă. Călugăr dominican înainte de alegerea sa, el a pus accentul pe sfințenia personală și disciplina bisericească. Pius a standardizat liturghia (creând Misalul Roman din 1570), a reformat clerul și a lucrat pentru a restabili identitatea catolică. A excomunicat-o pe Regina Elisabeta I și a format Liga Sfântă, alianța care a învins Imperiul Otoman în bătălia de la Lepanto din 1571 – o victorie pe care a atribuit-o Rozariului și a celebrat cu Sărbătoarea Maicii Domnului a Victoriei (7 octombrie).
8. Papa Pius al XII-lea, cel care a ajutat victimele Holocaustului
(din 1939 până la moartea sa în 1958)
Pius al XII-lea a condus Biserica prin Al Doilea Război Mondial și în epoca Războiului Rece. Este o figură controversată: lăudat pentru că a salvat vieți evreiești prin eforturi clandestine, dar și criticat pentru că nu a condamnat public Holocaustul suficient de puternic. El a declarat dogma Adormirea Maicii Domnului în 1950 și a fost primul papă care a folosit eficient radioul și comunicarea modernă. Pius a remodelat diplomația papală, s-a opus ferm comunismului și a pus bazele reformelor liturgice avansate mai târziu de Vatican.
9. Papa Ioan al XXIII-lea, cel care „a deschis ferestrele Bisericii“
(din 1958 până la moartea sa în 1963)
Cunoscut sub numele de „Bunul Papă Ioan“, Ioan al XXIII-lea a șocat lumea prin convocarea Conciliului Vatican II (1962-1965), având ca scop „să deschidă ferestrele Bisericii“ și să-și reînnoiască angajamentul cu lumea modernă – „Vreau să deschid ferestrele Bisericii pentru ca noi să vedem afară și oamenii să poată vedea înăuntru“, a spus el.
Deși a murit înainte de încheierea Conciliului, viziunea sa a transformat catolicismul – reformarea Liturghiei (în limbi vernaculare), promovarea ecumenismului și încurajarea dialogului cu alte religii. Căldura și smerenia lui l-au făcut să fie îndrăgit atât de catolici, cât și de alte confesiuni. A fost canonizat în 2014.
10. Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a vizitat ortodocșii pentru prima dată
(din 1978 până la moartea sa în 2005)
Unul dintre cei mai iubiți și mai importanți papi moderni, Ioan Paul al II-lea a fost primul papă non-italian în peste 450 de ani și a slujit timp de 27 de ani. Născut Karol Wojtyła în Polonia, a devenit un simbol global al credinței și rezistenței. Conducerea sa morală a contribuit la inspirarea căderii comunismului în Europa de Est, în special prin sprijinul său pentru mișcarea „Solidaritatea“ din Polonia.
A călătorit mai mult decât orice alt papă, a canonizat sute de sfinți și a lucrat neobosit pentru dialogul interreligios, în special cu evreii și musulmanii. A supraviețuit unei tentative de asasinat în 1981 și i-a oferit iertare atacatorului său. Papa Ioan Paul al II-lea este primul Papă care a vizitat România și, implicit, primul care a vizitat o țară majoritar ortodoxă.