„Pacientul englez”,de Michael Ondaatje, a câştigat Golden man Booker Prize. „Nici măcar pentru o secundă, nu cred că este cea mai bună carte de pe listă”

„Pacientul englez”, romanul canadianului Michael Ondaatje, publicat în 1992, a fost declarat duminică seara câştigătorul Golden Man Booker Prize, distincţie acordată celei mai apreciate dintre cărţile care au câştigat premiul Man Booker în ultima jumătate de secol. Romanul a câştigat premiul în anul în care a fost publicat, fiind adaptat pentru marele ecran în 1996, de  Anthony Minghella. Filmul a fost recompensat cu nouă premii Oscar.

Câştigătorul Golden Man Booker Prize a fost ales de public căruia i-au fost date, de juriu, alături de romanul lui Ondaatje (74 de ani), încă patru variante: ”In a Free State” de V.S. Naipaul, ”Moon Tiger” de Penelope Lively, ”Wolf Hall” de Hilary Mantel, respectiv „Lincoln in the Bardo” al lui George Saunders, publicat recent la editura Humanitas, în traducerea lui Radu Paraschivescu, sub titlul „Lincoln între vieţi”. 

Conform The Guardian, „Pacientul englez” (publicat,în România, la editura Polirom) a câştigat cu un număr de aproape 9000 de voturi. Scriitorul, originar din Sri Lanka, a declarat că nu a recitit romanul, fiind de părere „că nici măcar pentru o secundă nu cred că este cea mai bună carte de pe listă, mai ales când stă alături de V.S. Naipaul, unul dintre maeştrii timpurior noastre, sau lângă o operă majoră precum Wolf Hall”.

Scriitorul a mai adăugat că este importat să nu îi omitem pe autorii care nu au câştigat un „Man Booker”, numindu-i pe William Trevor, Barbara Pym sau Alice Munro. 

Scriind în întuneric

„Pacientul englez” a câştigat Man Booker Prize în 1992. Şase ani i-au luat lui Michael Ondaatje să scrie la roman, patru pentru a-l scrie şi doi pentru a-l revizui, şi totul a început cu imaginea prăbuşirii unui avion, o imagine „în întuneric”, căci Ondaatje a scris o bucată de timp fără să ştie cine se află în avion. Scriind şi-a dat seama. Autorul canadian a scris romanul fără să îi fie clar parcursul, ca şi cum ar fi adormit şi ar fi visat- întuneric, iar apoi imagini, pe care le-a reluat până au devenit clare.

Motivul pentru care s-a apucat de scris, mărturisea el într-un interviu pentru Bomb Magazine, a fost pentru că a citit ca nebunul întreaga sa adolescenţă- „Şi sunt destul de sigur că citeam, în mare, numai gunoaie”.

În timp ce scria la „Pacientul englez”, nu ştia cum va evolua pacientul. L-a cunoscut pe măsură ce scria.

„Prima dată, nu ştiam dacă îl plac. Nu eram sigur dacă era un ticălos sau nu. După trei ani am descoperit o voce pentru el, şi odată ce a avut o voce...La un  moment dat, pacientul vorbeşte despre un aerodrom, ca un opus al aeroportului, şi bang, am realizat că eram într-o altă eră, scriind alături de el. Deci, un cuvânt simplu ca ăsta, sau un gest, te aruncă înspre personaj”- Ondaatje, citat de Bomb Magazine 

O documentare defensivă 

Documentarea pentru roman a fost anevoioasă căci spaţiile de cercetare îi cereau să ştie care este subiectul exact, iar Ondaatje nu ştia. La Royal Geographic Society a petrecut doar câteva după-amiezi, pentru că mediul nu era foarte prietenos. 

„Mă întrebau ce vreau, mai precis? Iar eu nu ştiam ce voiam mai precis”.

A plecat, iar după un timp, a revenit cerând materiale despre deşert, în 1935. I s-a permis accesul, iar, odată intrat, a putut să caute mai multe lucruri, întâmplătoare. 

„E un tip defensiv de cercetare. Nu vreau să ştiu totul despre deşert, în 1935. Aveam nevoie de spaţiu să inventez, să coregrafiez”. 

Fără posibilitatea de a fi citit

Un lucru mortal pentru un scriitor, crede autorul „Pacientului englez” este acela de a se gândi că ceea ce a scris astăzi va fi citit de cineva doi sau cinci ani mai încolo. 

„Brusc, devii conştient de prezenţa unei audienţe. Ceea ce trebuie să fac este să uit pur şi simplu de posibilitatea de a fi citit.”

În rest, pentru Michael Ondaatje, a scrie înseamnă închirierea unui spaţiu departe de casă, în care merge dimineaţă la ora 9.00- 9.30, şi din care se întoarce la 15.00. Scrie de mână, departe de oameni, se fereşte de a rescrie în primul stadiu. Ia laptopul în braţe ani mai târziu, când totul e gata, pentru a rescrie.