O iubire de celuloid

E drept ca s-au reunit in oraselul belgian Mons sub semnul iubirii. Dar e la fel de adevarat ca cineastii prezenti la cea de-a 21 editie a Festivalului International al Filmului de Dragoste, desi se

E drept ca s-au reunit in oraselul belgian Mons sub semnul iubirii. Dar e la fel de adevarat ca cineastii prezenti la cea de-a 21 editie a Festivalului International al Filmului de Dragoste, desi se indeletnicesc cu fictiunea, nu traiesc intr-un univers paralel cu lumea reala. Printre amabilitatile la care obliga contextul, strecoara si fraze mai putin comode. Fiorul placut al premierelor e "echilibrat" cu fraze cat se poate de grave. Regizorul tunisian se plange de buget extrem de mic si le multumeste protagonistilor - veritabile staruri la ei in tara - pentru generozitatea de a face "munca voluntara". Sirianul aduce vorba despre monopolul de stat cu care se confrunta cinematografia lor si prezinta in festival primul proiect independent din istoria Siriei. Egipteanul ataca chestiuni globale, starea filmului arab si problemele Africii. Intre doua proiectii, profesionistii cinema-ului oriental discuta despre recenta asasinare a fostului premier libanez Hariri. Se ajunge, totusi, din nou la sentimente. Autorul peliculei din Africa de Sud marturiseste ca, daca poporul sau a ajuns la democratie, dupa ce a trecut prin atatea, este datorita iubirii. Si tot iubirea este cea care ii va ajuta sa-si reconstruiasca tara si familiile. Pentru productia selectionata in competitia oficiala a obtinut o finantare echivalenta cu 3 milioane de franci francezi (refuza sa converteasca in euro), de la un guvern care sustine cultura, intr-un stat guvernat de mizerie si analfabetism. Spune ca tendinta in cinematografia sud-africana este de a oferi publicului comedie: reprezinta felul lor de a spune ca realitatea e dureroasa. Totusi, Ramadan Suleman a ales sa regizeze o drama, pentru ca e important sa spui lucrurilor pe nume. Iar "Lettre d'amour zoulou" (foto), pelicula care dezvaluie sechelele unui apartheid dureros prin prisma relatiei emotionante dintre o mama si fiica sa surdo-muta, a castigat Marele Trofeu al Festivalului. Premiul pentru interpretare feminina i-a revenit israeliencei Ronit Elakabetz, protagonista, scenarista si regizoare a filmului "Prendre femme", povestea unui mariaj a carui pasiune a ajuns la cota de avarie. Si cum o relatie, fie ea si definita de rutina si tensiune, implica doi parteneri, premiul pentru interpretare masculina a fost castigat de sotul de pe ecran al lui Ronit, Simon Abkarian. Productia britanica "Yasmine", avand drept eroina principala o femeie pakistaneza care incearca sa surmonteze socul cultural al Marii Britanii si isi regandeste viata dupa atentatele din 11 septembrie, a obtinut Premiul special al juriului "Coup de coeur", precum si distinctia "Cinefemme", acordata de o comisie alcatuita exclusiv din doamne. Pelicula australiana "Sommersault" a castigat Premiul pentru scenariu. Regizoarea si scenarista Cate Shortland reda pe ecran indoielile si nelinistile unei adolescente care colectioneaza aventuri pentru a compensa lipsa de afectiune a mamei si care ajunge, in cele din urma, sa descopere, dupa sex, si dragostea. Autoarea filmului a fost recompensata pentru realizarea sa cu Premiul "Jacques Deray", pentru incurajarea unui tanar talent, instituit in memoria reputatului cineast francez disparut in 2003. Juriul de tineret a avut ca favorita comedia italiana "Io no", iar o alta productie din aceasta tara, "La spettatrice", a fost rasplatita cu Premiul Kodak pentru imagine. De altfel, drama regizata de debutantul Paolo Franchi are o poezie speciala a imaginii: personajul central este o tanara singuratica, a carei unica idila se consuma de la distanta, in tacere, urmarind fiecare miscare a vecinului sau. Cea de-a 21-a editie a Festivalului de la Mons a fost inca un omagiu adus "iubirii de celuloid", care, departe de a ramane un simplu concept, a acoperit cele 360 de grade ale spectrului emotional. Personajele traiesc, la fel ca si anonimii din sala, intre tradare si fidelitate, intre romantism si prozaism feroce, intre speranta si deznadejde. Daca le pui laolalta, poti obtine, la alegere, viata sau arta. Daca nu cumva sunt unul si acelasi lucru.