Nicolae Iorga, gurul naţionalismului românesc, omagiat la 145 de ani de la naştere. O serie de „grei“ ai culturii actuale se strâng azi la o masă rotundă
0Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, organizează marţi, 14 iunie 2016, la ora 13.30, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti, str. Dem I. Dobrescu, nr. 11), o Masă Rotundă cu tema „Nicolae Iorga (1871-1940) - 145 de ani de la naştere”.
La această întâlnire, care marchează 145 de ani de la naşterea ilustrului cărturar şi istoric (unul dintre miturile neştirbite ale culturii româneşti), participă: acad. Eugen SIMION (Preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române), acad. Răzvan THEODORESCU (Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române), Valeriu RÂPEANU (istoric literar, editor al operei lui N. Iorga), Marcel POPA (istoric, editor al operei lui N. Iorga), I. OPRIŞAN (istoric literar, editor al operei lui N. Iorga, CS I – Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română), Lucian CHIŞU (istoric literar, prof. univ. dr.). Moderator: conf. univ. dr. Ioan CRISTESCU, Director M.N.L.R.
Cine-a fost Nicolae Iorga?
Nicolae Iorga (5 iunie 1871, Botoşani-27 noiembrie 1940, Strejnic, jud. Prahova), istoric, critic şi istoric literar, poet, dramaturg, memorialist, clasicist, editor, publicist, politician.
A fost o personalitate enciclopedică. A tipărit aproximativ 1000 de volume. Caracterizat de precocitate, N. Iorga a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, Secţia de Limbi Clasice, într-un interval foarte scurt (1888-1889). Şi-a continuat pregătirea la Înalta Şcoală de Ştiinţe Politice din Paris (1890-1892). A obţinut titlul de Doctor în Filosofie la Universitatea din Leipzig (1893). A devenit profesor suplinitor la Catedra de Istorie medie, modernă şi contemporană din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1894), fiind titularizat prin concurs în 1895. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1897, ajungând membru titular în 1910. A înfiinţat Institutul de Studii Sud-Est Europene (1914). Activitatea prodigioasă îi este recunoscută pe deplin după Primul Război Mondial, fiind decorat cu Legiunea de Onoare (1919), numit profesor agregat la Sorbona şi invitat să ţină cursuri la Collège de France. A intrat în diverse foruri academice: Napoli, Stockholm, Veneţia, Roma, Paris. A deschis Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses, în apropierea Parisului. A deţinut funcţia de Rector al Universităţii din Bucureşti (1929-1932). A fost numit de regele Carol al II-lea Preşedintele Consiliului de Miniştri (aprilie 1931-mai 1932). A pus bazele Institutului de Studii Bizantine şi cele ale Institutului de Istorie Universală (Bucureşti, 1937). Este asasinat de legionari pe 27 noiembrie 1940.
A debutat în presă în ziarul „Romanu” din Roman (1884). A colaborat la publicaţii prestigioase din străinătate: „Revue historique”; „Revue internationale des archives, des bibliothèques, des musées”; „Revue critique d’histoire et de la littérature”; „Art and Archaelogy”; „Studi bizantini”; „Slavonic Review”. A debutat editorial cu volumul Poezii (1890-1893) în 1893. Scrierile lui sunt greu de sistematizat.
Volume de istorie (literară): Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), I-II, 1901; Istoria lui Mihai Viteazul – 1901; Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea: de la 1821 înainte, I-III, 1907-1909; O luptă literară, I-II, 1914-1916; Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea şi legăturile lor, I-III, 1920-1925; Istoria românilor prin călători, I-IV, 1920-1922; Istoria presei româneşti de la primele începuturi până în 1916, 1922; Art et littérature des Roumains, Paris, 1929; Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, 1929; Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral şi naţional, 1932; Istoria literaturii româneşti contemporane, I-II, 1934; Byzance après Byzance, 1935.
Scrieri memorialistice şi literare: O viaţă de om, aşa cum a fost, I-III, 1934; Oameni cari au fost, I-IV, 1934-1939; Toate poeziile lui..., I-II, 1939-1940.