Nicolae Breban: Liiceanu minte cu neruşinare şi vrea să intre în Academia Română prin diversiuni

În urma scandalului provocat de afirmaţiile făcute la adresa lui Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu, academicianul Nicolae Breban afirmă într-un comunicat că nu ar fi spus nimic în Academia Română şi-l acuză pe Liiceanu că vrea să intre în Academie prin diversiuni.

Într-un comunicat citat de Mediafax, Nicolae Breban spune că Gabriel Liiceanu a publicat „un denunţ calomnios” la adresa lui, precizând că nu a spus nimic despre el la Academia Română. „Aflu cu surprindere că dl. G. Liiceanu a publicat un denunţ calomnios, în care afirmă că, într-o şedinţă a Secţiei de Literatură şi Lingvistică a Academiei Române, eu i-aş fi menţionat numele şi aş fi afirmat că el, G. Liiceanu, «ar trebui împuşcat»”, spune Nicolae Breban.

De asemenea, Breban afirmă vehement că Liiceanu minte, lezându-i astfel imaginea publică: „N-am spus nimic de dl Liiceanu, care nu a participat la acea şedinţă a Academiei Române. Cu toate acestea, el minte cu neruşinare, inventând, răstălmăcind grosolan afirmaţiile mele şi lezându-mi astfel imaginea publică”.

În acelaşi comunicat, Nicolae Breban prezintă câteva citate din textele lui Horia-Roman patapievici, vorbind despre „antiromânismul lui agresiv”, care e „cunoscut publicului larg”.

Printre citatele amintite se află: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”; „Un popor cu substanţa tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare... guri vulgare, trăsături rudimentare”; „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”, „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături...” (H. R. Patapievici, „Politice”, ediţia 1996, pagina 64).

Breban, care sugerează în întregul comunicat că disputa s-ar baza pe fatul că el este membru titular al Academiei, pe când cei doi, Patapievici şi Liiceanu nu sunt, încheie pe un ton cu care nu se dezminte: „Uzând de un fals de logică şi forţând grosolan valoarea eseistului Patapievici, dl Liiceanu îl pune pe acest calomniator al limbii şi naţiunii române alături de mari scriitori europeni, crezând că în acest fel, prin asemenea enormităţi, pot fi justificate aceste scabrozităţi, precum şi altele, ale dlui Patapievici. Oare prin asemenea diversiuni şi provocări mediatice grosolane vrea cumva dl Liiceanu - autorul volumului «Dragul meu turnător» - să-şi pregătească intrarea în Academia Română?”.