Monarhia, simbolul sub care s-a construit România modernă. Arbore genealogic

10 mai 1866. Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea în faţa Parlamentului următorul jurământ: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi întegritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional”. Cu aceste cuvinte, Carol devenea oficial domnitor al României.

15 ani mai târziu, el era proclamat Rege al ţării, punând astfel bazele dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, care va conduce România până la instaurarea comunismului.

Povestea aducerii lui Carol în România e deja cunoscută. După abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza, din februarie 1866, politicienii români încep să caute candidatul potrivit pentru preluarea domniei. Principalele grupări politice, cea liberală şi cea conservatoare, s-au pus de acord că cea mai bună soluţie ar fi aducerea unui prinţ străin, acesta putând asigura stabilitatea politică a ţării, garantând în acelaşi timp Unirea din 1859.

Primul Rege al României - Carol I, o înrădăcinare grea, dar trainică

După ce primul candidat abordat de Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, Filip de Flandra, refuză tronul Principatelor, tânărul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen acceptă, cu acordul Regelui Prusiei şi al lui Bismarck, să vină în România. 

Ţara a cunoscut, împreună cu noul domnitor, şi o nouă Constituţie. Legea fundamentală adoptată în iunie 1866 făcea din Carol un domnitor cu prerogative relativ limitate, asemănătoare celor ale unui monarh constituţional. Principele german s-a acomodat cu greu la realităţile societăţii româneşti, cu totul diferită de ţara sa de origine, dar el va reuşi, în timp, să se integreze, devenind un element-cheie al dezvoltării României.

Venirea lui Carol în ţară nu a fost, iniţial, apreciată de toţi românii. Faptul că era străin şi, mai mult decât atât, german (în condiţiile francofiliei românilor şi a iminentului conflict franco-prusac), greşelile pe care le-a făcut la început şi instabilitatea politică ce a caracterizat primii săi ani de domnie au făcut ca prinţul Carol să câştige mai greu simpatia poporului său adoptiv.

Carol se va remarca însă în timpul Războiului de Independenţă împotriva Imperiului Otoman. Pe lângă implicarea sa în mecanismele politice de obţinere şi recunoaştere a independenţei, Carol conduce personal armata română pe frontul sud-dunărean, jucând un rol important în înfrângerea turcilor.

Ca urmare a obţinerii independenţei, Parlamentul României proclamă, în 1881, transformarea ţării în Regat, Carol devenind astfel primul Rege al României.

În condiţiile în care Carol şi soţia sa, Elisabeta de Wied, nu au avut decât un singur copil, care a murit la vârsta de patru ani - Maria, 1871-1874, succesiunea la tron a trebuit să fie reglementată prin numirea unui succesor din rândul rudelor de sex masculin ale lui Carol. Ferdinand, fiul lui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, este proclamat prinţ moştenitor al Romniei în 1889. El se căsătoreşte, în 1893, cu prinţesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria, cu care va avea şase copii (Carol, Nicolae, Elisabeta, Maria, Ileana şi Mircea), asigurând astfel succesiunea la tron pentru cel puţin încă o generaţie.

Până la sfârşitul domniei sale îndelungate (48 de ani – cea mai lungă domnie din istoria ţării!), Carol reuşeşte să consolideze imaginea monarhiei şi a Familiei Regale, asigurând stabilitatea internă a ţării şi, implicit, dezvoltarea sa. În jurul său se va mai naşte o singură controversă, la scurt timp înainte de moartea sa, în momentul izbucnirii Primului Război Mondial.

Influenţat cu siguranţă de originile sale germane, dar şi de ideea păstrării onoarei prin respectarea unei alianţe încheiate îns[ în secret, Carol I ar fi dorit intrarea României în Marele Război alături de Puterile Centrale. Dar românii înclinau spre tabăra Antantei şi au simţit atunci, în vara lui 1914, că în acel moment de răscruce Regele doreşte altceva. La Consiliul de Coroană de la Sinaia, din august 1914, Carol şi-a exprimat dorinţa ca ţara să intre în război alături de Germania, dar, confruntat cu opoziţia majorităţii sfetnicilor săi şi conştient că populaţia nu-şi doreşte acest lucru, a acceptat neutralitatea.

Două luni mai târziu, la 27 septembrie/10 octombrie, Carol – bătrân, dar şi copleşit de drama războiului – moare. Îi urmează la tron nepotul său, Ferdinand.

Citiţi continuarea pe historia.ro. 

Cine este Principesa Irina, arestată în SUA pentru organizarea de lupte ilegale cu cocoşi. 

Principesa Irina, fiica regelui Mihai, arestată pentru că organiza lupte ilegale de cocoşi