"Molly Sweeney" şi "Idolul şi Ion Anapoda" declanşează războiul calităţii pe scenele bucureştene

Două reprezentaţii de forţă la Teatrul Bulandra şi Teatrul Naţional: "Molly Sweeney" şi "Idolul şi Ion Anapoda".Două spectacole diferite, dar cu un subiect asemănător: regăsirea

Două reprezentaţii de forţă la Teatrul Bulandra şi Teatrul Naţional: "Molly Sweeney" şi "Idolul şi Ion Anapoda".
Două spectacole diferite, dar cu un subiect asemănător: regăsirea paradisului interior. În cele două săli, Toma Caragiu şi Atelier, duelul performanţei se poartă făţiş. La Bulandra, posibila fericire e la o privire distanţă. Molly (Lelia Ciobotariu), nevăzătoarea care şi-a găsit echilibrul în întunericul total, are şansa de a vedea din nou. Regizorul Alexandru Dabija deschide cu această montare o lume nouă, aparent inaccesibilă, un univers enigmatic. Textul irlandezului Brian Friel disecă exaltările unei femei pentru care orbirea nu este un handicap, ci un mod de viaţă asumat cu optimism. Operată de un medic genial (Victor Rebengiuc), începe să vadă din nou. Primele culori o bulversează. Ea nu cunoaşte alfabetul formelor. Nu poate deosebi obiectele decât prin atingere. Agresivitatea mişcărilor o blochează psihic, trezindu-i din nou nostalgia exilului în vidul cromatic în care şi-a dezvoltat personalitatea. Împinsă către această experienţă de un partener de viaţă (şerban Pavlu) care vede în ea un proiect fabulos, o izbândă orgolioasă personală, Molly acceptă intervenţia chirurgicală mai degrabă din iubire decât din convingere. şocul luminii e prea mare însă. Singura soluţie a refugiului real o poartă pe Molly spre liniştea evlavioasă a întunericului. Un spectacol-poveste, captivant prin ingeniozitatea textului şi prin simplitatea acţiunii, "Molly Sweeney" va lăsa urme adânci în atitudinea spectatorilor care vor avea ochi să-l vadă. O replică de lumină vine de la Teatrul Naţional, unde burghezia abia s-a aşezat şi îşi trăieşte micile drame delicioase şi inocente. Ion (Dan Puric) iubeşte conform unui firesc tipar al decenţei, la modă în vremurile de odinioară. Dar bătălia pentru supremaţie pe harta sufletului naivei domnişoare abia începe. Valter (Mimi Brănescu) şi directorul adjunct al băncii, poreclit "Moartea obosită", nădăjduiesc şi ei la logodnă. În comedia presărată cu tristeţi mărunte şi o muzică răscolitoare, Frosa (Irina Cojar), servitoarea orfană, reînvie mitul Cenuşăresei, transformându-se într-o femeie căreia nimeni nu i-ar fi bănuit frumuseţea şi inteligenţa. Textul lui G.M. Zamfirescu a fost montat de unul dintre cei mai buni teoreticieni de teatru de la ora actuală din România, Ion Cojar. Verdict: cele două piese nu trebuie ratate, în niciun chip.