Mircea Mihăieş, desemnat scriitorul anului
0Un juriu desemnat de Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, compus din nouă prestigioşi critici literari, a decis, cu puţin timp în urmă, că Mircea Mihăieş este scriitorul anului 2016.
Mircea Mihăieş a fost desemnat, vineri seară, scriitorul anului, în cadrul Galei Scriitorilor Anului, organizată la Iaşi. Potrivit Radio Iaşi, la eveniment au participat toţi preşedinţii filialelor Uniunii Scriitorilor din ţară. Juriul a fost format din nouă critici literari şi a avut de ales între 12 scriitori.
Nominalizarea a fost făcută de Uniunea Scriitorilor din România, la câteva zile după ce Mircea Mihăieş lansase, la Timişoara, Ulysses, 732. Romanul romanului, un impresionant volum de critică şi exegeză literară, în care analizează, capodopera lui James Joyce, Ulysses. Pentru acest volum, Mircea Mihăieş a fost desemnat „Scriitorul lunii octombrie”.
În competiţia pentru titlul de Scriitorul anului 2016 au mai intrat Mircea Cărtărescu, pentru romanul Solenoid (Editura Humanitas), Ana Blandiana, pentru traducerea volumului său, Patria mea A4 (Editura Humanitas), în cinci limbi străine: engleză, spaniolă, catalană, italiană şi poloneză, Gheorghe Grigurcu, pentru ansamblul operei sale şi pentru primirea Premiului Naţional „Mihai Eminescu“, Botoşani, 2016, Gabriel Dimisianu, pentru opera sa critică şi pentru împlinirea vârstei de 80 de ani, Radu Cosaşu, pentru volumul Viaţa ficţiunii după o revoluţie (Editura Polirom), Matei Vişniec, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Livius Ciocârlie, pentru volumul Urmare şi sfârşit (Editura Tracus Arte), George Bălăiţă, pentru volumul Învoiala (Editura Polirom), Ioan Es. Pop, pentru volumul arta fricii, cu 15 desene de Aurel Vlad, Editura Charmides, 2016, Ovidiu Genaru, pentru volumul Terapia cu îngeri (Editura Junimea), şi Andrei Oişteanu, pentru volumul Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură (Editura Polirom). Începând din noiembrie 2015, fiecare dintre cei menţionaţi au fost desemnaţi scriitorul câte unei luni, cu argumentaţia prezentată mai sus.
Conceput sub forma unui triptic, Ulysses, 732. Romanul romanului, apărut la Editura Polirom, e prima încercare în România de a face atât o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrise în limba engleză, în secolul XX, cât şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia.
Volumul – pe care Vladimir Tismăneanu l-a catalogat drept „absolut fabulos” – urmăreşte etapele cristalizării ideii şi ale execuţiei proiectului, precum şi complicata poveste ce a urmat după tipărirea semilegală a romanului lui James Joyce în Franţa, avatarurile în Justiţia americană şi consecinţele pentru destinul cărţii. Volumul lui Mircea Mihăieş arată cum Ulysses a devenit un punct de răscruce în evoluţia literaturii secolului XX şi a celui actual, indiferent că a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalităţi de exprimare a culturii populare.
Într-o postare pe o reţea de socializare, scriitorul Mircea Cărtărescu scria, zilele trecute: „Dacă mişcarea turbionară a ideilor şi stilul literar incredibil din primul capitol al lui «Ulysses 732», singurul parcurs de mine până acum, se vor menţine în sutele de pagini care urmează (şi n-am motive să mă-ndoiesc), voi spune în final că Mircea Mihăieş a scris una dintre cele mai bune cărţi de critică românească dintotdeauna.”
Citeşte şi: Studiu asupra romanului care nu va muri niciodată: „Ulysses, 732. Romanul romanului“ de Mircea Mihăieş