Mircea Dinescu prezintă filme şi bucate la Cetate

Mâine începe cea de-a doua ediţie a Festivalului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară (18-27 august), în Portul Cultural Cetate, care va prezenta, pe lângă filme, şi bucătăriile ţărilor dunărene. Festivalul se ocupă de ţările din bazinul Dunării. O proiecţie specială va fi cea a filmului „My Joy“, apreciata peliculă de un realism cinic a regizorului ucrainean Serghei Loznitsa.

A devenit o tradiţie pentru poetul Mircea Dinescu să organizeze diverse manifestări culturale în minidomeniul pe care şi l-a încropit pe malul Dunării, aşa-numitul Port Cultural Cetate. De data aceasta, este rândul cinefililor înrăiţi, care sunt chemaţi, timp de 10 zile, de mâine până pe 27 august, să vizioneze numeroase producţii cinematografice de calitate, cu un accent special pus pe ţările străbătute de fluviul Dunărea. Ca de obicei când e vorba de maestrul Dinescu, manifestările sunt pigmentate şi de „recitaluri" gastronomice, astfel fiecare ţară participantă îşi va prezenta, la Cetate, pe malul Dunării, şi bucătăria specifică. Amfitrionul evenimentului, Mircea Dinescu, a promis că printre bucate se vor număra mâncăruri menţionate în cărţi, precum un crap gătit în stil polonez, cu nucă, pesmet şi vin.

Finanţat de Consiliul Naţional al Cinematografiei şi Institutul Cultural Român, festivalul va păstra şi în acest an reţeta verificată cu ocazia primei ediţii, înlocuind însă ingredientele balcanice cu cele dunărene. Astfel, fiecare dintre cele zece zile ale manifestării va fi dedicată uneia dintre ţările riverane: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Moldova şi Ucraina. La festival sunt invitaţi peste 100 de cineaşti, printre aceştia numărându-se selecţioneri ai unor festivaluri precum cele din Odesa, Budapesta şi Bratislava.

Valul de după Noul Val

La cealaltă extremă în timp, ziua României va fi centrată pe fenomenul botezat cu această ocazie „The Next Romanian Wave" şi va propune atenţiei publicului scurtmetrajele şi documentarele unor tineri cineaşti români talentaţi aflaţi la început de drum. La Festivalul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară (FDFAC) vor rula şi filme vechi, restaurate, cum ar fi producţia ungurească din 1919 semnată de Alexander Korda „Omul de aur", un film mut după romanul omonim de Jokai Mor, filmat şi pe Insula Ada Kaleh, sau filmul german ce va deschide festivalul mâine-seară, „Dunărea de la Pădurea Neagră la Marea Neagră", un documentar mut realizat de Hans Curlis în 1929, care a fost cofinanţat, la vremea aceea, şi de Direcţia Presei a Guvernului României.

Filmele prezentate la FDFAC vor fi de toate genurile: scurtmetraje, animaţii, filme de ficţiune, comedii, horror, experimentale etc. Un loc special îl vor ocupa filmele redescoperite, precum „Patul lui Procust" (2002, regia Sergiu Prodan şi Viorica Mesina), o adaptare după Camil Petrescu necunoscută publicului românesc, dar la care şi-au dat concursul mari actori precum Oleg Iankovski, Maia Morgenstern şi Adriana Trandafir, dar şi un documentar incredibil precum „Atunci s-a clădit oraşul" (1970) al lui Constantin Vaeni sau o primă ecranizare după Panait Istrati, filmul mut ucrainean „Kira Kiralina" (1928, regia Boris Glagolin).

În cele zece zile de sărbătoare pe malul Dunării, şi spectatorii ocazionali vor avea ocazia să vizioneze cele peste 100 de lungmetraje, documentare şi scurtmetraje (intrarea la proiecţii şi la celelalte evenimente fiind liberă), să participe la întâlniri cu cineaştii din ţările dunărene şi să deguste (contra cost) aceleaşi delicatese gastronomice ca şi invitaţii. Între 2 şi 4 septembrie, Festivalul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară va avea o replică de trei zile la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.

"La anul, ne bate gândul să facem un festival al fostelor ţări socialiste.''
Mircea Dinescu poet

„My Joy", un film cutremurător

O proiecţie cu totul specială - sâmbătă, 20 august, la ora 17.30 - va fi cea cu filmul ucrainean „My Joy" / „Bucuria mea" (2010, regia Serghei Loznitsa), la care şi-au dat concursul şi două nume româneşti: directorul de imagine Oleg Mutu şi actorul Vlad Ivanov. Filmul este o stupefiantă imersiune în meandrele atroce ale Ucrainei profunde (ale spaţiului ex-sovietic, în general). Loznitsa se afirmase ca documentarist, iar acest film reprezintă trecerea sa la ficţiune, desigur cu o puternică vână realistă. Într-un interviu acordat pentru „Adevărul" , regizorul mărturisea că a făcut acest pas pentru că documentarul clasic nu i-ar fi permis filmarea unor scene atât de atroce precum cele care se află în filmul său.