Milan Kundera, unul dintre cei mai mari scriitori cehi, a murit la Paris. De ce a trăit jumătate din viață în exil
0Scriitorul Milan Kundera, autorul romanului ''Insuportabila uşurătate a fiinţei'', a murit la 94 de ani. El și-a părăsit țara natală pentru Franța în 1975, după ce a fost expulzat din Partidul Comunist Cehoslovac.
Kundera a petrecut 40 de ani în exil, la Paris, după ce i-a fost revocată cetățenia cehă în 1979. Acolo a scris cele mai faimoase opere ale sale, inclusiv Nesnesitelná lehkost bytí ('Insuportabila uşurătate a fiinţei') și mai târziu a renunțat la limba maternă pentru a scrie romane în franceză, începând cu La lenteur (Lentoare) din 1993 și ultimul său roman, Festivalul nesemnificației din 2014. A fost adesea citat ca un candidat important la Premiul Nobel pentru literatură. Este renumit în întreaga lume pentru o operă tradusă în patruzeci de limbi.
Născut la 1 aprilie 1929 la Brno, Kundera a studiat muzica cu tatăl său, un renumit pianist și muzicolog, înainte de a se ocupa de scris, devenind lector de literatură universală la Academia de Film din Praga în 1952. În ciuda respingerii realismului socialist cerut scriitorilor din Cehoslovacia anilor '50 , reputația sa literară a crescut odată cu publicarea unei serii de poezii și piese de teatru, inclusiv o odă către eroul comunist Julius Fučík, Poslední máj (Ultimul mai), publicată în 1955, relatează The Guardian.
Membru entuziast al Partidului Comunist în tinerețe, Kundera a fost exclus din partid de două ori, o dată pentru „activități anticomuniste” în 1950 și din nou în 1970, în timpul represiunii care a urmat Primăverii de la Praga din 1968, fiind una dintre vocile manifestației și cerând public libertatea de exprimare și drepturi egale pentru toți.
A plecat în Franța în 1975
Primul său roman, Žert (Gluma) din 1967, a fost inspirat de epocă și a devenit un mare succes. În jurul unei glume despre Troțki pe care o scrie un student pentru a impresiona o fată, cartea ajunge să fie eliminată din librării și biblioteci, după ce tancurile rusești au ajuns în Piața Wenceslas. Kundera s-a trezit pe lista neagră și a fost concediat din slujba sa de profesor. Lucrând în cabaretele din orașele mici ca trompetist de jazz, și-a găsit în sfârșit libertatea artistică – imposibilitatea publicării îi ridicase, într-un fel, povara cenzurii de pe umeri.
După ce și-a pierdut speranța că Cehoslovacia se va reforma vreodată, s-a mutat în Franța în 1975, și-a pierdut naționalitatea cehă în 1979 și a devenit cetățean francez în 1981.
Nesmrtelnost (Nemurirea), ultimul roman al lui Kundera scris în cehă, a fost publicat în 1988. Acest roman filosofic de idei a deschis calea pentru trei romane scurte scrise în limba franceză – La Lenteur (1995), L'Identité (1998) și L'Ignorance ( 2000) – meditând la nostalgie, memorie și posibilitatea unei întoarceri acasă.
Reparație morală
După 40 de ani de plecare, în afară de vizitele scurte și discrete în țara lor natală, Kundera și soția sa, Vera, au primit cetățenia cehă în 2019, la un an după ce s-au întâlnit cu premierul ceh Andrej Babiš. Un an mai târziu, Petr Drulàk, ambasadorul Republicii Cehe în Franța, a înmânat certificatul de cetățenie al lui Kundera, descriindu-l drept „un gest simbolic important, o întoarcere acasă a celui mai mare scriitor ceh".
Romanele lui Kundera sunt toate impregnate de un obsedant sentiment de insignifianţă, fără a ceda însă disperării nihiliste a unui Cioran. Iubirea autentică este şi ea din această lume, ne aminteşte Kundera într-unul dintre ultimele sale romane, „Identitatea” (2003), dar este o asceză spirituală şi poate fi şi o formă de artă.
În timp ce opera sa a fost salutată de mari scriitori străini, precum Philip Roth şi John Updike, şi susţinută în Franţa de Philippe Sollers, Alain Finkielkraut şi Bernard Henri Levy, unii critici au deplâns „cotitura franceză” a lui Kundera şi consideră că cărţile sale au devenit vorbăreţe şi prea pline de retorică.