„Mici opere morale“ de Giacomo Leopardi, o capodoperă a prozei secolului al XIX-lea
0Luni, 7 noiembrie, de la ora 19, Libraria Humanitas de la Cismigiu va fi gazda unei noi seri italiene, un eveniment dedicat uneia dintre capodoperele prozei secolului al XIX-lea: „Mici opere morale“ de Giacomo Leopardi.
Vor vorbi despre acest volum, recent aparut in editie bilingva la Humanitas, Dan C. Mihailescu, Stefan Vianu, Smaranda Bratu Elian si Oana Bosca-Malin, in cadrul dezbaterii: „«Cartea fara seaman»: de la pesimismul filozofului la ironia literatului“.
„Micile opere morale au fecundat multe experiente literare italiene ale secolului XX, prin contributia lor originala si deosebit de vitala. Cartea metafizica a lui Giacomo Leopardi demonstreaza ca scriitorii si poetii poseda deseori o capacitate interpretativa speciala, acuta, productiva, care se exprima in cele mai diferite forme de intertextualitate: in cazul acestui text extraordinar, este vorba despre scriitori mai degraba excentrici, daca nu chiar marginali, in ale caror opere este evidenta, fie in mod declarat, fie mascat, prezenta vitala a Micilor opere.
Lista ar fi cu adevarat lunga, dar ne limitam aici sa amintim o consideratie a lui Italo Calvino, deloc intamplator ales ca o figura exemplara a emulatiei create de textul leopardian in secolul care tocmai s-a incheiat: «este cartea din care deriva tot ceea ce scriu».“ (Novella Bellucci)
„La sfârşitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a făcut optzeci de desene intitulate Caprichos, inspirate dintr-o corozivă critică morală şi socială; Leopardi a plasat însă forma «capriciului» într-o dimensiune metafizică, marcată de acele nuanţe melancolice din care îşi trage seva ironia sa. Micile opere morale, o cărticică destul de subţire în fond, reprezintă aportul literar la un interminabil parcurs speculativ; punctul culminant al unei întregi cariere umane şi intelectuale a autorului său, care explorase teritorii imense ale cunoaşterii şi se confruntase cu una dintre fazele capitale ale istoriei moderne.
Ea se prezintă ca o operă de un experimentalism îndrăzneţ, un exemplu de iscusinţă literară de neatins, al cărei scop a fost acela de a proclama adevărul condiţiei iremediabil nefericite a fiinţelor vii, propunând, dintr-o perspectivă eminamente laică, o filozofie antifinalistă, antiprovidenţialistă, materialistă.“ (Novella BELLUCCI)