Mesajul emoţionant transmis de Şora cu ocazia Zilei Limbii Române: Când scriitorii de limbă română erau hăituiţi, tata şi-a îngropat cărţile în limba română

„Într-un an, pe când Banatul nu era România, pe când scriitorii de limbă română erau hăituiţi şi persecutaţi, iar cărţile lor erau arse la ordin, Tata şi-a îngropat toate cărţile în limba română: ca să le salveze“, povesteşte Mihai Şora despre tatăl său, pe pagina sa de Facebook, cu ocazia sărbătoririi Zilei Limbii Române.

Redăm mai jos postarea integrală a lui Mihai Şora

Tatăl meu:

român ortodox născut în anul 1889, în satul Feneriş din Bihor.
Într-o zi, învăţătorul satului i-a spus bunicului meu, Teodor: „Măi, Toadii, pruncu’ ista dă-l la şcoală!“.
Iar bătrânul a ascultat sfatul învăţătorului.
Tata a făcut liceul din Beiuş, singurul liceu în limba română din părţile acelea.
A studiat teologia, dreptul şi istoria la Budapesta, la Arad şi la Cluj.

A fost ales preot în satul Ianova din Banat, apoi la Izvin şi, în cele din urmă, la Timişoara, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Într-un an, pe când Banatul nu era România, pe când scriitorii de limbă română erau hăituiţi şi persecutaţi, iar cărţile lor erau arse la ordin, Tata şi-a îngropat toate cărţile în limba română: ca să le salveze. Pentru el şi pentru alţi români ca el, unirea cu ţara a însemnat şi dezgroparea din adâncuri a limbii române, scoaterea ei la lumină.

Ori de câte ori vine vorba despre celebrarea limbii române, primul meu gând merge spre Tata şi spre acei români care nu doar vorbeau această limbă în chip desăvârşit, nu doar o iubeau şi o respectau ca pe o comoară, ci – cu toată fiinţa lor – umpleau acest cuvânt de conţinut.