"Menajeria de sticlă" a deschis stagiunea la Naţional
0sticlă", de Tennessee Williams, şi care rămâne departe de public, cu toate apropierile forţate şi artificiile actorilor. Un text înţesat de simboluri, o piesă cu priză la specialiştii de
sticlă", de Tennessee Williams, şi care rămâne departe de public, cu toate apropierile forţate şi artificiile actorilor. Un text înţesat de simboluri, o piesă cu priză la specialiştii de teatru, dar cu cârlig la plictisul spectatorilor. Prea multă amărăciune, dramă, izolare şi disperare pe cm² de timp, un produs pe care spectatorul îl încearcă în primul act şi este tentat să-l abandoneze la pauză. Dar răbdarea este însoţită şi de răsplata interpretării-ceas a Valeriei Seciu, o actriţă pentru care nu s-a inventat încă un premiu-certificat al preciziei sale scenice.
De-a lungul vremii, piesa lui Tennessee Williams le-a dat câtorva actriţe - Lucia Sturdza Bulandra, Ileana Predescu, Carmen Stănescu - prilejul de a crea unul dintre cele mai importante roluri din viaţa lor. Amanda Wingfield, o mamă debusolată, părăsită de 16 ani de soţ, îşi proiectează aşteptările la fericire către cei doi copii, Laura şi Tom. Autoizolatei Laura, o infirmă timidă, fără studii, îi caută un ibovnic care s-o reintegreze în societate. Tânărului Tom, un alcoolic la început de carieră, îi promite libertatea, fuga din cuib, călătoria spre aventură. Invalizi sufleteşte, atacaţi de picături ale nebuniei, toţi îşi caută drumul spre normalitate, dar conceptul le rămâne străin. Considerat genial de exegeţi, textul întârzie, parcă, să-şi dezvăluie genialitatea în spaţiul strâmt de la sala Atelier a Teatrului Naţional. Lipseşte explozia revelaţiei, poate prea cifrată; iar spectatorilor nu li se furnizează combinaţia care s-o dezvăluie. "Menajeria de sticlă" nu este o piesă uşor de digerat, care să binedispună, chiar dacă există momente de exaltare jovială a personajelor interpretate de Daniel Badale/ştefan Ruxanda, Brânduşa Mircea şi Ioan Andrei Ionescu; poartă asupra sa un aer sumbru, apăsător. Reprezentaţia va umple, cu siguranţă, sala Teatrului Naţional, datorită Valeriei Seciu, dar competiţia cu premierele de la celelalte teatre se anunţă dură.