Mario Vargas Llosa şi o mie şi una de măşti
0Cunoscut pentru celebrele lui scrieri „Mătuşa Julia şi condeierul”, „Elogiu mamei vitrege”, „Tentaţia imposibilului” şi multe altele, Mario Vargas Llosa, premiat cu Nobel în 2010, este şi dramaturg, iar piesa lui „O mie şi una de nopţi” a apărut la Editura Humanitas.
Tentat de frumuseţea poveştii Şeherezadei, scriitorul din Peru, el însuşi cu o biografie care bate filmul, a scris un text dramatic în treispre zece părţi, în care cele două personaje, Şeherezada şi regele Şahriar se metamorfozează şi devin pe rând alte şi alte personaje într-o poveste fără început şi fără sfârşit.
Publicată la Editura Humanitas, piesa „O mie şi una de nopţi”, tradusă din limba spaniolă de Luminiţa Voina-Răuţ, este precedată de discursul susţinut la decernarea Premiului Nobel pentru literatură, care se încheie cu un îndemn la visare:
„Trebuie să continuăm să visăm, să citim, să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil”.
Jucat cu ocazia zilelor Madridului, în cadrul spectacolelor din Grădinile Sabatini, textul publicat şi tradus în limba română a suferit diverse modificări, după cum mărturiseşte autorul, iar apoi s-a jucat la Sevilla şi în Tenerife. O pledoarie pentru frumuseţea civilizatoare a poveştii, „O mie şi una de nopţi” e o aventură care ar putea să tenteze orice regizor.
În textul care însoţeşte piesa, Mario Vargas Llosa vorbeşte despre traseul care l-a condus la această versiune personală a poveştii şi despre sensurile ei: „Şeherezada desăvârşeşte un act de bravură. Nu poate învia zecile de fecioare sacrificate de-a lungul unui an întreg de despotul sălbatic care răzbuna prin acele soţii de o nopate umilinţa suferită – fiind înşelat de dezmăţatele lui concubine de odinioară -, dar, cu harul ei de povestitoare desăvârşită, Şeherezada reuşeşte să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinc şi pulsiune înainte de a-i deveni soţ, revelându-i tainice virtuţi omeneşti. Trăind şi tânjind după vieţi imaginare, îl îmbie pe calea civilizaţiei”.