Marin Sorescu, un scriitor uitat. Eugen Simion: "În '90 a fost unul dintre cei mai contestaţi şi injuriaţi scriitori"
0Unul dintre cei mai importanţi scriitori români postbelici este sărbătorit azi numai în cadru academic. Astăzi, la ora 12.00, Aula Academiei Române găzduieşte o sesiune comemorativă dedicată împlinirii a 75 de ani de la naşterea poetului Marin Sorescu, decedat în 1996.
La evenimentul organizat de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi Muzeul Naţional al Literaturii Române vor susţine alocuţiuni Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, academicienii Grigore Brâncuş şi Augustin Buzura, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Mihai Cimpoi, şi poetul sârb Adam Puslojici, membru de onoare al Academiei Române. Acestora li se adaugă scriitorii Varujan Vosganian şi Tudor Nedelcea, precum şi criticii literari Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat şi Lucian Chişu.
Instituţiile culturale, dezinteresate
„Am observat că nimeni nu se mai gândeşte la Marin Sorescu", a declarat Eugen Simion pentru „Adevărul". „Cel mai puţin se gândesc instituţiile culturale. Până acum, primarul Craiovei organiza în fiecare an un festival şi oferea un premiu internaţional. În 2011, Craiova nu mai organizează nimic", a adăugat acesta.
Criticul literar a atras atenţia asupra faptului că, deşi Marin Sorescu este unul dintre cei mai importanţi scriitori postbelici, Uniunea Scriitorilor nu marchează în niciun fel evenimentul. Eugen Simon a comentat:
„De altfel, pe Sorescu l-a dat afară, în 1990, de la revista «Ramuri» şi până acum n-a făcut nimic să anuleze ruşinoasa decizie. În '90 a fost unul dintre cei mai contestaţi şi injuriaţi scriitori, deşi înainte de '89 s-a opus cum a putut ideologiei oficiale". În viziunea lui Eugen Simion, Marin Sorescu rămâne cel mai mare dramaturg român postbelic şi poetul care a schimbat, împreună cu Nichita Stănescu, faţa poeziei româneşti.
În opinia criticului Daniel Cristea-Enache, opera scriitorului merită citită şi recitită, jucată şi rejucată. „Este unul dintre cei mai vii scriitori ai noştri; fiecare carte importantă a lui e ca o aventură intelectual-scriitoricească. Recomand, în primul rând, ciclul «La Lilieci». De asemenea, piesele istorice, bunăoară «A treia ţeapă»", a comentat acesta.
Citiţi şi:
Vieţile scriitorilor: Max Blecher, un Kafka român
Vieţile scriitorilor români: Bacovia, un poet nevrotic
Slavici – antisemitism, filogermanism şi închisoare
Vieţile scriitorilor români: Prinţul Ion Ghica