Marele cărturar Petru Creţia, evocat la împlinirea a 90 de ani de la naştere
0Editura Humanitas vă invită sâmbătă, 21 ianuarie, ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o întâlnire între Gabriel Liiceanu şi profesoara Francisca Băltăceanu, dedicată reputatului filolog, elenist, editor, traducător, eseist Petru Creţia, care ar fi împlinit chiar în această zi 90 de ani.
Francisca Băltăceanu, reputată specialistă în limbi clasice şi studii biblice, a fost una dintre colaboratoarele apropiate ale lui Petru Creţia, la ediţia Platon începută în 1971 şi la alte proiecte culturale. Gabriel Liiceanu a fost unul dintre prietenii apropiaţi ai marelui dispărut, pe care l-a evocat cu numeroase ocazii.Toate cărţile lui Petru Creţia de după 1989 sunt editate de Humanitas, unde s-au bucurat de numeroase ediiţii.
„Cu câteva luni înainte ca Noica să moară, l-a numit, într-una dintre revistele culturale ale vremii, «întâiul om de cultură al ţării». Dar era mai mult decât atât. Ajunsese foarte departe în ceea ce s-ar numi libertatea minţii cuiva. Ajunsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligenţă care absorbise cultura lumii în câmpul de experienţă al vieţii.“ Gabriel Liiceanu
Petru Creţia (n. 21 ianuarie 1927, Cluj – d. 14 aprilie 1997, Bucureşti) a fost profesor de limba greacă, traducator al lui Platon, autor, eminescolog, filosof, eseist şi traducător român.
S-a născut la Cluj, ca fiu al unui funcţionar, Aurel Creţia, şi al soţiei acestuia, Călina Creţia (înainte de căsătorie, Humiţa). A studiat limbile clasice la Universitatea din Bucureşti, în perioada 1946-1951.
Din 1952 până în 1971 urmează o carieră universitară: este asistent, apoi lector la Secţia de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti, unde ţine cursuri de filologie greacă, alături de soţia sa, Gabriela Creţia, profesor la aceeaşi facultate. Între 1971 şi 1975 este cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române. Din 1975 editează, alături de Dumitru Vatamaniuc şi un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediţia naţională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 coordonează, în colaborare cu Constantin Noica, ediţia Platon la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.
Opera
Volume
Norii (Cartea Românească, 1979)
Epos şi logos (Univers, 1981)
Poezia (1983)
Pasarea Phoenix, (1986)
Oglinzile (Humanitas, 1993)
Luminile si umbrele sufletului (Humanitas, 1995)
Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997)
În adâncile fântâni ale mării (Humanitas, 1997)
Testamentul unui eminescolog (Humanitas, 2000)
Traduceri
Longos, Daphnis şi Chloe, A. Tilgher, Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă
din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea Cântărilor (cu studii introductive, 1995)
din latina medievală: Dante, De vulgari eloquentiae, Epistolae, Eclogae
din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp (1966); E. Cecchi, Peştii roşii (1973);
din franceză: Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale (1993); Alexis, Creierul negru al lui Piranesi (1996); Georges Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului (1997); G. Duby, Cavalerul, femeia şi preotul (1997); François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric (1995);
din engleză: Virginia Woolf, Doamna Dalloway (1968), Valurile (1973), Eseuri (1972); T. S. Eliot, Eseuri (1975); Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comandă.