Marcel Iureş joacă rol de zoofil la Teatrul Act
0La Bucureşti a fost pusă în scenă o piesă care atacă prejudecăţile românilor Un intelectual rasat, arhitect-vedetă, află despre sine un adevăr bulversant: este zoofil. Debusolat de
La Bucureşti a fost pusă în scenă o piesă care atacă prejudecăţile românilor
Un intelectual rasat, arhitect-vedetă, află despre sine un adevăr bulversant: este zoofil. Debusolat de propriile pofte neobişnuite, îşi înşală soţia cu o capră. Marcel Iureş joacă un rol neobişnuit în piesa "Capra sau cine e Sylvia?", care a avut premiera la Teatrul Act din Bucureşti.
Martin, un bărbat de 50 de ani care nu şi-a înşelat niciodată soţia, caută un loc de casă pentru familia sa. Întâlneşte la ţară, pe culmea unui deal, o capră de care se îndrăgosteşte la prima vedere şi cu care are raporturi "nefireşti". O botează "Sylvia", un nume pe care îl consideră potrivit pentru a descrie fiinţa "cu ochi blânzi" pe care e convins că o iubeşte. Dar secretul bolii nu poate sta prea mult ascuns. Şi-l dezvăluie singur, într-o confesiune spontană pe care i-o face celui mai bun prieten al său, Ross (Constantin Drăgănescu). Deviaţiile îl sperie pe Ross, care îi scrie un bilet soţiei înşelate (Emilia Dobrin), dând în vileag totul. Relaţia om-capră, care a durat şase luni, este curmată dur, abrupt, violent de soţia încornorată.
Metaforă despre homosexualitate
Pasiunea nebună pentru un animal este, de fapt, o metaforă-şoc. Regizorul Alexandru Dabija a ales textul pentru a zgâlţâi temelia prejudecăţilor pe care românii le au faţă de homosexu-
ali. Personajul principal, intepretat de Marcel Iureş, are un fiu, "homosexual din cap până-n picioare". Pusă în umbra escapadei zoofile a tatălui său, povestea tânărului de 18 ani (Marius Damian) pare mai puţin gravă şi cade în plan secundar, fiind ignorată de microsocietatea în jurul căreia se ţese intriga.
Umor debordant
"Chiar mă întreb dacă publicul din România este pregătit pentru un astfel de text", crede regizorul Alexandru Dabija. Textul îi aparţine lui Edward Albee, el însuşi un homosexual militant, care are în palmares premii Tony şi Pulitzer. O puternică, ciudată şi bulversantă experienţă teatrală, cu un limbaj pe alocuri greu de digerat, dar puternic justificat de absurdul situaţiei.
Regizorul testează şi toleranţa publicului care râde îndârjit la replici pe care nu le-a mai auzit vreodată, în viaţă sau pe scenă. În spatele umorului copleşitor se ascund, tot ca un secret, tragedia, intoleranţa, respingerea de către societate a celor care sunt "altfel".
Îi chem pe oameni să vadă acest spectacol dacă sunt suficient de deschişi, dacă au angoase, dacă au prins de veste că încă mai au prejudecăţi şi vor să scape de ele
Marcel Iureş