Manuscrisele unor scriitori importanţi, uitate la Casa Presei

Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost evacuat anul trecut din sediul de pe Bulevardul Dacia. În luna august, Ministerul Culturii i-a oferit administraţiei un spaţiu pentru birouri şi arhive, într-o clădire din spatele Casei Presei. Publicul nu are acces la manuscrisele unor autori precum Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi Marin Preda.

Din august 2014, sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române se află la Casa Presei. Spaţiul restrâns nu îi permite conducerii să organizeze evenimente culturale şi, din această cauză, instituţia nu a mai fost deschisă pentru public.  

Muzeul, „undeva în spate“

Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost evacuat anul trecut din sediul de pe Bulevardul Dacia. În luna august, Ministerul Culturii i-a oferit administraţiei un spaţiu pentru birouri şi arhive, într-o clădire din spatele Casei Presei. De atunci, publicul nu a mai avut acces la bunurile culturale ale instituţiei. Ioan Cristescu, directorul Muzeului, din 2014, spune că nu există loc pentru expoziţii şi că aşteaptă ca Ministerul Culturii şi Primăria Municipiului Bucureşti să propună o soluţie.   

Găsirea Muzeului Literaturii poate deveni o aventură, mai cu seamă într-o zi ploioasă de toamnă. Pentru a ajunge în corpul A4 de la Casa Presei, trebuie să ocoleşti mai multe edificii şi să mergi „undeva în spate“. Portarii clădirilor situate la stradă doar au auzit că muzeul ar fi prin zonă. 

Spaţiul este deschis numai pentru cercetători, pentru cei care doresc să studieze patrimoniul, nu şi pentru vizitatori. „Dacă nu ne mutăm, nu se deschide. Scopul unui muzeu este publicul. Fără public nu există muzeu“, a spus Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii. 

Cazania din dreapta a fost restaurată de conducerea instituţiei. Alături se află volumul refăcut. 

Anul trecut, clădirea de pe Bulevardul Dacia a fost retrocedată, iar proprietarul a cerut evacuarea imediată, pentru că nu i-a mai fost plătită chiria de 12 ani. Pentru un milion de euro i-ar permis conducerii să rămână încă jumătate de an, dar consilierii Municipiului Bucureşti au refuzat să aloce banii. 

Din subordinea Ministerului Culturii, la Primăria Capitalei

În 2003, a avut loc transferul Muzeului Literaturii de la Ministerul Culturii la Primăria Municipiului Bucureşti. „Este o ciudăţenie decizională. Nu cunosc resorturile pentru care a fost transferat. În orice caz, titulatura de Muzeu Naţional a fost dată în 2007 şi locul lui firesc ar fi într-o subordine a Ministerului Culturii“, a precizat Ioan Cristescu. Bunurile Muzeului Literaturii fac parte din Patrimoniul Cultural Naţional şi, conform Art. 6 din Legea nr. 182/2000, Ministerul Culturii coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil. Cu toate acestea, muzeul se află în continuare în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. În plus, accesul publicului nu este garantat, aşa cum prevede Art. 10 din Legea nr. 311/2003. 

Nici Ministerul, nici Primăria nu au mai căutat o clădire care să asigure condiţii favorabile, astfel încât instituţia culturală să îşi reia activitatea. Cu un an în urmă, s-a vorbit inclusiv despre mutarea în noul sediu al Bibliotecii Naţionale, care aparţine de Ministerul Culturii, însă reprezentanţii Guvernului au renunţat la acest gând, punând la dispoziţie birourile de la Casa Presei. Ioan Cristescu nu regretă decizia acestora, pentru că „fiecare instituţie culturală e firesc să aibă identitatea ei, aşa cum are patrimoniul ei, şi să îşi dezvolte existenţa într-o unitate“. Mai mult decât atât, consideră că ar fi existat, într-un fel, riscul ca Muzeul Literaturii să se confunde identitar cu Biblioteca, tocmai din pricina deţinerii unor bunuri culturale similare. 

  Scriitorul Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii, de anul trecut.   Foto: David Muntean

„Dacă nu ne mutăm, nu se deschide. Scopul unui muzeu este publicul. Fără public nu există muzeu“, a spus Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române

În ce priveşte depozitarea, patrimoniul muzeal se află în condiţiile specificate de lege pentru păstrare, arhivare şi conservare. Nu există umiditate sau vreun factor care să degradeze obiectele.  Manuscrisele, în jur de 400.000, aproximează Ioan Cristescu, sunt ordonate în colecţii. Printre ele se regăsesc colecţii importante, precum scrierile lui Blaga şi texte din cinci secole, începând cu al XVI-lea, până în secolul XX. De când s-a înfiinţat muzeul, în 1957, manuscrisele  au fost fie donate, fie achiziţionate. În prezent, instituţia face achiziţii numai când află despre manuscrise inedite, întrucât sumele cerute de colecţionari cresc tot mai mult, iar muzeul nu are fonduri pentru a intra în multe competiţii.

Gabriel Fătu, consilier general la Primăria Capitalei, a declarat, pentru „Adevărul“, că se fac eforturi la nivelul instituţiei, astfel încât Muzeul Literaturii să fie mutat „undeva în Centrul Capitalei”. „Postul de director al Direcţiei de Cultură din cadrul Primăriei Capitalei va fi scos la concurs şi, când vom avea un nou director, sperăm că lucrurile se vor rezolva. Suntem conştienţi că Muzeul Literaturii se află acum în condiţii improprii şi că va trebui să-i găsim un sediu decent“, a precizat consilierul Gabriel Fătu.

Evenimente, în alte spaţii culturale

Conducerea muzeului a organizat expoziţii temporare în sediul altor instituţii de cultură. De pildă, între 24 şi 27 septembrie, la Biblioteca Centrală Universitară, a avut loc expoziţia „Lucian Blaga: 120 de ani de la naştere“. De asemenea, în mai şi iunie, a fost deschisă expoziţia „Centenar Gellu Naum“, la Muzeul Şuţu, iar în luna iulie a fost o expoziţie dedicată lui Marin Preda, la Institutul Cultural Român. 

„Speranţa noastră este să se găsească un sediu, pentru că ar fi o ruşine naţională ca la începutul lui 2017, când muzeul împlineşte 60 de ani de existenţă, să aniversăm această vârstă tot la etajul 2, la Casa Presei, şi nu într-un spaţiu dedicat. Această aniversare ar trebui să fie o bucurie a publicului şi nu a noastră, a administratorilor“, explică Ioan Cristescu. 

Numărul de vizitatori, în clădirea de pe Bulevardul Dacia, oscila între 15 şi 25 de mii, în funcţie de an. Veneau în special grupuri de copii şi liceeni însoţiţi de profesori, dar şi vârstnici şi turişti străini

.