"Ma simt ca un detectiv in istoria artei"

In atelierul Liei Perjovschi, de pe strada Berthelot, s-au intalnit, de nenumarate ori, fie curiosi, fie artisti, fie iubitori ai artei contemporane, deoarece, la un moment dat, dupa Revolutie,

In atelierul Liei Perjovschi, de pe strada Berthelot, s-au intalnit, de nenumarate ori, fie curiosi, fie artisti, fie iubitori ai artei contemporane, deoarece, la un moment dat, dupa Revolutie, atelierul sotilor Perjovschi a fost singurul spatiu in care arta contemporana era "la ea acasa". Acum, atelierul a devenit loc de "refugiu" intre doua expozitii in strainatate, publicul si specialistii de acolo fiind mult mai interesati de ceea ce face Lia Perjovschi decat au fost romanii. De altfel, Lia Perjovschi a avut inspiratia si rabdarea de a pune "ordine" in arta contemporana, ajungand sa se simta ca un "detectiv in istoria artei". Arhiva la care a muncit ani de zile presupune o documentare semnificativa si apoi o ordonare, in asa fel incat totul sa fie cuprins, nimic sa nu fie lasat la voia intamplarii, unul dintre rezultate fiind un ajutor imens pentru ceilalti artisti, care, cercetand arhiva, nu-si vor mai pierde timpul creand ceea ce se va dovedi ca a fost creat de altcineva inainte. "Ar fi o pierdere de timp sa incepi sa creezi ceva despre care tu sa crezi ca este unic si impresionant, pentru ca apoi sa descoperi ca, in anii 60 sau 70, altcineva a avut aceeasi idee si performantele au fost notabile pentru acea perioada. Cine studiaza arhiva are sansa de a se feri de idei second-hand si astfel va scuti un timp foarte pretios", ne-a declarat artista. Arhiva a inceput sa "creasca" pe masura ce Lia Perjovschi a vazut "pe viu" ce se intampla in arta contemporana din celelalte tari din Europa si pe masura ce biblioteca ii devenea neincapatoare. Cat despre bani, pentru ca, pana la urma, totul costa, acestia vin, in special, din bursele in strainatate. "In loc sa ne pastram banii sa ne punem apartamentul la punct, de exemplu, am cumparat carti", dupa cum spune artista. Si asta pentru ca a crezut in faptul ca informatia nu are nici un fel de valoare daca nu este "imprastiata", daca nu este cunoscuta si de altii. Si a mai crezut in oameni interesati, principiul artistei fiind: "Va informez si pe voi ca sa putem vorbi". In timp, a descoperit ca arhiva nu a fost doar de ajutor, ci si ca aceasta a fost reper pentru occidentali, artisti francezi si olandezi cerand Liei Perjovschi "modelul". Cat despre spatiul in care creeaza si foloseste arhiva, artista prefera strainatatea, nu din alte motive, in afara acelora legate de calitatea actului artistic: "Acolo e spatiul meu de normalitate", declara Lia Perjovschi. "Acolo artistul are un statut, spre deosebire de Romania, unde statutul artistului nu exista". Venind din Romania, orice artist are nesansa de a fi deja conotat ca apartinand spatiului balcanic, iar asteptarile sunt si ele destul de rigide. Lia Perjovschi a ales sa nu mearga neaparat pe "asteptarea pentru Balcani", deoarece "daca ne incapatanam sa avem ca exemplu doar prapastia Balcanilor, pana la urma, acolo vom ramane". Invitatiile pe care le primeste, din diverse tari, fie pentru a expune, fie pentru a participa la intalniri, demonstreaza ca munca ei de "detectiv" in istoria artei a avut succes. Anul acesta, de exemplu, este invitata in Slovenia, unde se va deschide un muzeu de arta contemporana si unde va realiza o strategie teoretica; vor urma expozitii la Belgrad si in Germania, iar apoi o bursa la Marsilia. Din pacate, printre aceste destinatii nu se numara si Bucurestiul, care, la prima vedere, ar fi cel mai la indemana. Se dovedeste din nou ca, cel putin in arta, este mai usor sa te desfasori altundeva, dar nu in tara in care, poate, ti-ai dori cel mai mult.