Luni, 10 septembrie, Adevărul îţi prezintă „Procesul Marii Trădări Nationale”.

Din seria „Documente Istorice”, cartea „Stenograma procesului Mareşalului Ion Antonescu” va fi distribuită împreună cu ziarul Adevărul începând de luni, 10 septembrie, la toate centrele de difuzare a presei. Pachetul ziar şi carte va costa 16,99 lei şi se va găsi la chioscuri timp de două săptămâni, în limita stocului disponibil.

În seara zilei de 1 iunie 1946, mareşalul Ion Antonescu, cădea răpus de gloanţele plutonului de execuţie, în închisoarea Jilava, în urma condamnării de către Tribunalul Poporului, culpa principală fiind alianţa cu Germania nazistă. Antonescu şi miniştrii săi sunt consideraţi “unelte” ale cauzei hitleriste şi sunt acuzaţi de trădare şi crime împotriva propriului popor.

Abonează-te pentru a primi zilnic ediţia tipărită a ziarului Adevărul (clic aici)

În rechizitoriu sunt expuse şi alte acuzatii, cum ar fi: dezastrul economiei româneşti, crime contra umanităţii, instituirea terorii în rândul forţelor armate române sau deportările.

“PREŞEDINTELE: Vasăzică nu aţi avut oamenii Dvs. de regim antonescian… Dvs. aţi ordonat deportări şi masacre de populaţie. În ce împrejurări aţi fost nevoiţi să daţi aceste ordine?

ACUZATUL: N-am ordonat masacre. Este un principiu militar că în aproprierea frontului populaţia trebue să fie deplasată. Dacă v-aţi fi dus dela Septembrie 1940 până în Iunie 1941 în lungul frontierelor aţi fi văzut…

PREŞEDINTELE: Vasăzică raţiunea militară.

ACUZATUL: Da. Este o chestiune de siguranţă militară a operaţiunilor militare”

Prins între două mari puteri, guvernul de la Bucureşti caută un armistiţiu cu Uniunea Sovietica prin care ieşirea din război a României să se facă pe bază de consens, fără represalii din partea Germaniei.

PREŞEDINTELE: Vi s-a propus să faceţi armistiţiu?

ACUZATUL: D. Maniu, d. Mihalache, d. Brătianu şi toţi oamenii politici care veneau atunci…

PREŞEDINTELE: Au vrut să-l faceţi chiar Dvs. armistiţiul?

ACUZATUL: Îmi cereau de mai multe ori să fac eu armistiţiul şi eu am spus: nu pot face armistiţiul, eu sunt soldat, nu pot să întorc armele împotriva celor lângă care am luptat şi le-am oferit – am documente: luaţi Dvs., faceţi ce vreţi, nu vă fac nicio opoziţie, vă dau tot concursul, devin soldat şi voiu executa orice ordin dat. Am spus: luaţi conducerea.

PREŞEDINTELE: Ce vi s-a răspuns?

ACUZATUL: Negativ, toţi au susţinut că eu trebue să fac armistiţiu. Atunci am renunţat şi la acest lucru dar le-am cerut o scrisoare de garanţie: Să-mi daţi o scrisoare prin care să mi se arate că am căzut toţi de acord asupra condiţiilor armistiţiului. Dar nu am putut până la 23 August să obţin acest lucru. A venit şi d. Gheorghe Brătianu, l-am găsit la d. Mihai Antonescu în birou.

ACUZATUL: Am spus: Iată, d-le Brătianu, fac armistiţiu dar îmi trebue această scrisoare de garanţie, fiindcă era vorba de o răspundere istorică şi atunci luaţi-vă şi Dvs. această răspundere printr-un act scris, nu discuţiuni care se pierd şi care pot fi negate mâine. D. Gheorghe Brătianu a răspuns: Mă duc să vă aduc scrisorile – era vorba, de scrisorile d-lor Maniu şi Brătianu. N-a venit…”

Procesul lotului Antonescu este desfăşurat într-un context istoric aparte, Tribunalul Poporului fiind o instanţă formată din oameni fără pregătirea juridică necesară unui proces de asemenea importanţă. 

Cu trupele sovietice prezente pe teritoriul României şi în plin proces de ascensiune a comuniştilor sprijiniţi de Moscova, Ion Antonescu este judecat pentru crime de război şi executat.

Găsiţi stenograma completă, acuzaţiile Tribunalului Poporului şi declaraţiile Mareşalului Antonescu, aşa cum s-a publicat la 1946, din dorinţa guvernanţior vremii de a arăta ţării adevărul despre cei vinovaţi de crime de război, în ediţia de colecţie distribuită, luni, 10 septembrie, împreună cu ziarul Adevărul.

Abonează-te pentru a primi zilnic ediţia tipărită a ziarului Adevărul (clic aici)