Lumina Sfântă de la Ierusalim: cum apare focul sfânt din Rai şi cât de real este miracolul din Sfântul Mormânt

În Sâmbăta Mare a Paştelui, creştinii ortodocşi asistă la o minune: divinitatea le dăruieşte Lumina Sfântă. Cel puţin aceasta este povestea de peste un mileniu. Cât de adevărat este însă acest miracol? Poate fi explicat de ştiinţă?

Ritualul din sâmbăta de dinaintea Paştelui presupune că Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt, unde apare focul sfânt care aprinde vata întinsă pe lespede. Înainte de a intra, însă, este percheziţionat pentru a nu avea chibrituri asupra lui cu care să aprindă focul. Patriarhul adună vata cu mâna, o pune în două cupe de aur cu găuri iese în Capela Îngerului, prima încăpere din Sfântul Mormânt. Aici sunt aprinse două buchete a câte 33 de lumânări.

Iese apoi din biserică şi le arată credincioşilor adunaţi în faţa acesteia minunea. Minunea care nu este lipsită de contestaţii. Acest moment este considerat de către ortodocşi drept cel mai important dintr-un an şi a fost menţionat sporadic în câteva scrieri înainte de 1.106 şi de atunci a fost documentat sistematic. În legătură cu acelaşi foc sfânt există mitul că în primele 33 de minute de când este aprins nu arde faţa sau părul oamenilor.

De ce ar fi fals miracolul?

Ar fi fals pentru că este vorba de banii pe care nu i-ar mai aduce dacă n-ar fi crezut drept real de către oamenii adunaţi acolo. Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii care călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente, scrie Descoperă.

Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii bisericii ortodoxe şi aveau să descopere că au luat miracolul cu ei. Mai precis, focul sfânt a refuzat să se mai arate. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.

Arhimandritul rus Porfirie este o sursă care alimentează scepticismul. El a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut el menţionează că preoţii din Ierusalim ştiu de faptul că miracolul e o făcătură.

„Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie.

În 2001 şi The Telegraph a încercat să afle ce-i cu acest foc. Au aflat astfel, de la un făclier armean pe nume Soukias Tchilingirian, că evenimentul nu mai are decât o valoarea vag simbolică dată de vechie. „Nu este un miracol. Preoţii greci aduc o lampă - una care a fost folosită în acest scop în ultimii 1.500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi", a mărturisit acesta.

De ce mai persistă legenda? Pentru că preoţii au nevoie de banii aduşi de credincioşi, la fel şi oraşul are nevoie de banii turiştilor, iar oamenii îşi cumpără astfel un bilet spre credinţă.

Poate ştiinţa explica acest fenomen? Poate, dacă n-ar fi nimic altceva decât o farsă. Dar un istoric grec pe numele său Michael Kalopoulos a demonstrat că lumânările impregnate cu fosfor alb pot lua foc de la sine. Asta pentru că fosforul alb, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan. În final, rămâne concluzia că cei care vor să creadă, vor crede, chiar dacă este o farsă veche de secole. Ceilalţi vor continua să ignore evenimentul.