Lansare Humanitas: memoriile din închisoare ale Lenei Constante. „Speranţa că într-o zi îndepărtată omul va învinge firea“
0Editura Humanitas vă invită joi, 7 decembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și cele două volume de memorii din închisorile comuniste: Evadarea tăcută: 3 000 de zile singură în închisorile din Româniași Evadarea imposibilă: Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957—1961, apărute în ediții îngrijite de Ioana Bot. Accesul este liber, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări prin Eventbook.
Lena Constante a făcut studii de arte aplicate la Universitatea din Bucureşti, pentru ca, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, să se alăture echipelor de cercetători conduse de Dimitrie Gusti (cea mai importantă manifestare a şcolii de sociologie româneşti din perioada interbelică). Apropiată de cercurile comuniste prin prietenia cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi soţia lui, imediat după război va participa la întemeierea primului teatru românesc de marionete, la Bucureşti, împreună cu aceasta din urmă. Va fi arestată în „lotul Pătrăşcanu", acuzată, judecată şi condamnată, într-unul dintre cele mai răsunătoare procese staliniste montate de noua putere comunistă din România.
„Vreau să vorbesc de starea de detenţie, ca atare. Cu perfecta cunoaştere a faptelor. Viaţa de toate zilele într-o celulă. Cred că am trăit o experienţă unică. O femeie, singură, de-a lungul multor ani. Ani făcuţi din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea aş vrea să le povestesc, aceste 3.600 de secunde dintr-o oră, aceste 86.400 de secunde dintr-o zi, care se târşâie încet, de-a lungul trupului, şerpi băloşi urcându-ţi-se în spirale, de la picioare până la gât, fără răgaz, fără milă, de dimineaţa până seara şi în nopţile de insomnie, prea dese, continuând să te înlănţuiască fără odihnă şi fără oprire, la nesfârşit.Pentru că vreau să vorbesc şi de demnitatea umană. Şi de acele femei, mai târziu tovarăşele mele de penitenciar, care, împotriva a tot şi a tuturor, au rămas fiinţe profund umane. Şi ca să afirm o speranţă. Speranţa că într-o zi îndepărtată omul va învinge firea. Nu schimbând cursul apelor, deşerturile sau cucerind cosmosul, ci schimbându-se pe sine însuşi. Schimbându-şi inima şi mintea. “, scria Lena Constante
Cărțile sunt disponibile în librării și pe Libhumanitas.ro.