Iubirea fără margini a lui Mihail Sadoveanu. Cine i-a furat inima la 60 de ani: „Iartă-mă că-mi eşti prea dragă”
0După o căsătorie cu 11 copii, scriitorul, ajuns la vârsta de 60 de ani, s-a îndrăgostit nebunește de o tânără de 21 de ani.
Valeria era o fostă colegă de școală a primei sale fiice, Profira, botezată astfel în amintirea mamei scriitorului.
Iubirea dintre cei doi a demonstrat însă că
diferența de vârstă nu a meritat să fie luată în serios. Valeria Mitru a trăit
alături de marele scriitor ultimii 21 de ani din viața acestuia. Îi era secretară pe vremea când
Sadoveanu era director al ziarului „Adevărul“. În 1941 și-a făcut curaj și a
cerut-o în căsătorie, iar Valeria i-a rămas alături marelui scriitor până în
ultimele zile de viață (d.19 octombrie 1961 ). Astfel, la un an de la moartea primei soţii, Catrinuţa Bâlu,
cu care avusese cei 11 copii, Mihail Sadoveanu s-a căsătorit cu Valeria.
Valeria s-a retras la mănăstire
Conform relatărilor specialiștilor de la Filiala Ioan Slavici- Biblioteca Metropolitană București, Sadoveanu a fost legat de o iubire fără margini de Valeria. I-a dedicat chiar și un volum de poezii intitulat „DAIM” – „Domniței alese a inimii mele”, ce a fost publicat abia în 1980, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea marelui scriitor.
După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ștefana Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei.
Au avut împreună 11 copii
Mihai Sadoveanu, unul dintre cei mai apreciați scriitori români care ne-a lăsat o moștenire inestimabilă, s-a născut pe 5 noiembrie 1880. Născut la Pașcani, Mihail Sadoveanu urmează cursurile gimnaziale la Fălticeni, apoi liceul la Iași. Pleacă în București pentru a se înscrie la Drept și descoperă boema literară din Capitală. În 1901 se întoarce la Fălticeni și hotărăște să se căsătorească cu Ecaterina Bâlu, în casa căreia, pe strada Rădășeni, locuia de mai multă vreme. Avea doar 21 de ani.
Ecaterina îi era cunoștință mai veche, iar reîntâlnirea cu cea care avea să-i fie soție a fost evocată de Sadoveanu în „Floare ofilită“. Au avut împreună 11 copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră. Dintre fii săi, Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor, în timp ce Paul-Mihu, cel mai tânăr dintre ei(n. 1920), a scris romanul „Ca floarea câmpului...”, publicat postum, după moartea sa prematură pe Frontul de Vest, în anul 1944.
Prima soție i-a tras un pum peste nas
„Soția lui Sadoveanu era femeie destoinică și aprigă. (…) lui Sadoveanu i se mai aprindeau călcâiele după doamnele vremii. Una dintre ele, Natalia Negru, prietenă de familie care se credea poetă, sub pretextul aducerii maestrului la corectat niște versuri, își îndesise vizitele în casa din Copou. Calitatea versurilor lăsa de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soției o reacție neașteptată, odată, după plecarea vizitatoarei. Așa micuță cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului:
«Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule! ». El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: «Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?». Răspunsul a fost tot amuzant: «M-am pălit la bărbierit, Prostirițo»”, scrie Mihai Știrbu în revista „Luceafărul”. După moartea Ecaterinei, Natalia Negru plănuia să se căsătorescă cu Mihail Sadoveanu, însă el n-a vrut să păteze memoria mamei copiilor lui. S-a îndrăgostit însă iremediabil de o femeie cu 40 de ani mai tânără decât el, Valeria Mitru.