Istorie şi prezent: 135 de ani de relaţii diplomatice între România şi Marea Britanie
0În urmă cu 135 de ani, la 20 februarie 1880, România şi Marea Britanie stabileau relaţii diplomatice la nivel de legaţie condusă de un ministru plenipotenţial.
În aceeaşi zi, reprezentanţii diplomatici britanic, francez şi german la Bucureşti înaintau ministrului român al afacerilor externe notele de recunoaştere a României ca stat independent. În discursul rostit cu acest prilej, Regele Carol I îşi exprima bucuria ”de a vedea stabilite cele mai bune relaţii între România şi Marea Britanie, sperând că relaţiile de prietenie deja existente între cele două ţări vor fi consolidate în viitor”.
135 de ani este, însă, o perioadă prea scurtă pentru a înţelege profunzimea relaţiilor dintre România şi Marea Britanie. Dacă privim în trecut, vom descoperi că, în antichitate, cele două popoare au făcut parte din aceeaşi entitate politică, Imperiul Roman. Există dovezi arheologice că, atunci când romanii au construit Zidul lui Hadrian în nordul Angliei, printre constructori s-au aflat trupe recrutate în Dacia. Morminte ale soldaţilor daci şi pietre inscripţionate din Zidul lui Hadrian, gasite la Newcastle, atestă prezenţa dacilor în Britania timp de mai multe generaţii. Una dintre inscripţii, datând din anul 219, menţionează: “În timpul lui Modius Iulius, reprezentant al împăratului cu atribuţii pretoriene, Prima Cohorta Dacică Aelia (Cohors Prima Aelia Dacorum, după numele împaratului, Publius Aelius Hadrianus - n.n.) a construit acest fort, sub comanda tribunului Marcus Claudius Menander”.
Colecţiile de cărţi şi hărţi de la British Library confirmă faptul că relaţiile economice şi culturale dintre cele două ţări sunt mult mai vechi decât cele diplomatice. Între acestea, un document din secolul al XVI-lea, semnat de ambasadorul britanic la Constantinopol şi domnitorul Moldovei, menţionează privilegiile comerciale acordate negustorilor britanici. Începând cu perioada domniei lui Vlad Ţepeş, Principatele Române s-au aflat la confluenţa dintre Vest şi Est, dintre imperiile habsburgic, ţarist şi otoman, domnitorii români aparându-şi cu înverşunare ţările împotriva invadatorilor străini. Odată cu decăderea Imperiului Otoman, România a dobândit o importanţă strategică vitală pentru interesele britanice în Strâmtoarea Bosfor şi la Marea Neagră, până într-atât încât Londra a intervenit în Războiul Crimeei pentru a opri avansarea ruşilor în Bazinul Dunării, creând astfel condiţiile pentru unirea Ţării Româneşti cu Moldova, două din cele trei principate române, şi formarea Statului Român Modern la 24 ianuarie 1859 (Transilvania s-a unit cu România la 1 Decembrie 1918).
Citeşte continuarea articolului pe site-ul historia.ro