„Istoria voastră e greşită“, spune Anna Khodorkovskaya la Bucureşti
0Galeria Mobius, în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac, prezintă expoziţia „Your History is Wrong“, cu noi lucrări ale artistei vieneze de origine rusă Anna Khodorkovskaya. Vernisajul va avea loc joi, 9 mai, la orele 19.00. Intrarea este liberă. „Evadată“ din „imperiul răului“ (R. Reagan), Khodorkovskaya are toată legimitatea să ne spună că ne raportăm greşit la „teroarea istoriei“ (concept al lui Mircea Eliade).
Expoziţia va putea fi vizitată la Mobius Gallery (str. Mendeleev, nr. 2), până pe 9 iunie. Este cel de-al doilea solo show al artistei aici, după cel din martie 2016, intitulat „How Deep Is Your Art“ şi curatoriat atunci de Eugen Rădescu. Totodată, Anna Khodorkovskaya a mai expus în Bucureşti, tot la Mobius, în cadrul Bucharest Biennale 8 (2018, organizator Răzvan Ion), o excelentă lucrare, „Marx Lenin Pig“ (o instalaţie cu volumul „Ferma animalelor“ al lui George Orwell, foto jos), iar în cadrul programului de vară 2018 al galeriei, „Eye to I“ (o singură lucrare a câte unui artist reprezentat de galerie, „pe simeză“ timp de o săptămână), a prezentat, sub acelaşi titlu „Your History is Wrong“, un mozaic din această serie recentă de lucrări.
De data aceasta, însă, va fi expusă în Mendeleev 2 întreaga serie de mozaicuri reunită sub această titulatură. Originară din Moscova şi stabilită la Viena, Khodorkovskaya este un artist tânăr, dinamic şi sincronizat cu actualitatea artei contemporane internaţionale, nume care face cinste portofoliului galeriei Mobius, una dintre cele mai active şi inventive de pe piaţa românească (specializată la rândul ei în artişti originari din Estul Europei sau Federaţia Rusă/ex-URSS).
Urmează textul (auto-)curatorial prezentat în galerie, aparţinând de data aceasta artistei:
„«Iar apoi s-a întâmplat ceva bizar cu el. În clipa în care a vrut să facă un pas în spate şi să plece de la fereastră, privirea i-a căzut şi i-a rămas reţinută, straniu, de un mic bilet. PAT ŞI MIC DEJUN, scria pe bilet. PAT ŞI MIC DEJUN, PAT ŞI MIC DEJUN, PAT ŞI MIC DEJUN. Fiecare cuvînt era ca un ochi mare şi negru care se uita la dânsul prin sticlă, reţinându-l, vrăjindu-l, obligându-l să rămână pe loc.» („Proprietăreasa“, Roald Dahl, 1959)
Un mic fragment din întreg va putea cu mare dificultate să înţeleagă marele, imensul tot din care face parte.
E oare cu putinţă să înţelegem întregul? Poate că este, poate că nu, dar cu siguranţă e posibil să încercăm să înţelegem fragmente din întreg.
Putem încerca să ajungem la întreg prin fragmentele sale. Pas cu pas, adunând pe parcurs piesele unei imagini a lumii.
Anna Khodorkovskaya, la vernisajul expoziţiei din 2016 de la Mobius Gallery Sursă foto: Facebook
Lucrările-text se bazează pe cuvinte şi fraze; ele sunt fragmente eliberate de context. Poate că sunt rămăşiţe ale unor gânduri, frânturi din conversaţii cu prietenii, ceva ce m-a oprit în timpul unei lecturi sau vreo frază decupată din presă. Acestea sunt momentele în care un text refuză brusc să mai aibă sens şi devine un mister. Îmi place să scot cuvintele din contextul lor, să le extrag din imaginea generală în care le-am găsit şi să mi le însuşesc, pentru a le examina într-o altă stare. Starea despre care vorbesc este deopotrivă vizuală şi abstractă: vizuală, în măsura în care le dau formă, culoare şi materialitate; abstractă, în măsura în care textul îşi pierde sensul original şi devine o abstracţiune.
Am ales să studiez aceste resturi de realitate în forma mozaicului. Sticla dură de mozaic este la rândul său un fragment din ceva mai mare. Piesele sunt adunate una câte una pentru a construi un nou întreg. Istoria şi tradiţia mozaicului se întinde pe mii de ani. Domenico Ghirlandaio, influentul artist renascentist, spunea despre această metodă că este o «pittura per l’eternità» – pictură pentru eternitate. A fost folosită în diverse epoci pentru a ilustra afirmaţii ideologice foarte serioase. Istoria bogată a mozaicului e bine reprezentată în Viena, unde am avut prilejul să investighez numeroase lucrări în mozaic expuse pe clădiri publice, în grădini şi în parcuri. În lucrările mele, mozaicul exprimă ceva inexplicabil, ceva vag, ceva ce nu vizează din capul locului nemurirea.
Piatră cu piatră. Zi după zi. Săptămână după săptămână. Literă cu literă. Cuvânt cu cuvânt. Azi, când totul aleargă în spaţiu şi timp, când nu mai există graniţe sau frâne, când totul se deplasează într-o progresie geometrică. Poate că acest proces lent, fără timp, în care lucrez cu fragmentele în ambele sensuri (desfacere şi construcţie), mă va ajuta să înţeleg întregul.“
Mai multe despre galeria Mobius aici: Toamnă bogată la Mobius